Gabriel MANȚĂ

Despre Balonul suflat cu Aur mi-am spus părerea acum câtva timp. Ştiam că nu va câştiga exact cel care merita mai mult, Wesley Sneijder. Zece ani dacă s-ar măsura Sneijder cu Messi, probabil că argentinianul ar câştiga în nouă, dar ăsta cred că a fost anul olandezului. Depăşind momentul, pentru mulţi mai de mirare este faptul că Messi a câştigat în faţa celor doi coechipieri de la Barcelona. Totuşi, explicaţia este cât se poate de logică. E ca şi cum o formaţie şi-ar înscrie două melodii la concursul pentru Eurovision: fanii votanţi se împart în două şi, în loc de un singur punctaj major, se ilustrează expresia „două mai mici”! Aşadar, dacă Messi ar fi concurat cu Sneijder şi cu unul dintre Xavi şi Iniesta (oricare dintre ei!), voturile strânse de el nu ar fi fost suficiente pentru a câştiga trofeul. Este şi un paradox pentru naţiunea spaniolă, care, în anul afirmării sale depline ca putere fotbalistică, nu dă nici jucătorul, nici antrenorul anului! Prin tripla sa fantastică, Mourinho a contrabalansat performanţa de a deveni campion mondial a lui Del Bosque, chiar dacă periodicitatea de o dată la patru ani trăgea la cântar pentru mustăcios. O fi Jose dificil de frecventat pentru multe din declaraţiile sale, dar nici nu poate fi acuzat că vorbeşte gura fără el. Deunăzi spusese că munca unui selecţioner nu se compară cu cea a unui antrenor al unei echipe de club, pur şi simplu sunt chestiuni diferite, şi de aceea n-ar fi normal ca reuşita sa să fie pusă în umbră de a lui Del Bosque. Dar nici invers. Cine e mai bun, un fondist sau un sprinter?

Revenind la paradoxul de mai sus, parcă pentru a-l face mai uşor digerabil, ambii premianţi fac cinste celor două cluburi celebre din Spania, Realul şi Barcelona. Aflu chiar acum că, dacă s-ar fi păstrat sistemul clasic de vot, Sneijder ar fi fost alesul! Iată, o platonică satisfacţie... Cei care au întors soarta votului efectuat de jurnalişti au fost selecţionerii şi căpitanii echipelor naţionale afiliate la FIFA. Poate că cei dinlăuntrul fenomenului, mereu dinlăuntrul fenomenului, vorba lui Nichita, sunt mai limitaţi în a-l pricepe în comparaţie cu cei din afara lui. Pe sistemul „ştiaţi că există câini mai inteligenţi şi decât stăpânii lor?”. Ştiu, şi eu am unul...