Doru POPOVICI

Vremea nebună a perturbat campionatele din mai toată Europa: în Anglia, Germania, Franţa, Olanda, mai mult s-a amânat decât s-a jucat etapa din acest ultim weekend. Pe ici, pe colo, unii mai curajoşi s-au încumetat chiar să pornească unele meciuri pe care, însă, după o vreme, s-au văzut siliţi să le oprească: fie în minutul 15, fie la pauză, depinde când constatau că jucători, gazon, minge şi arbitri erau de un alb care nu mai permitea nici distingerea barelor de linia de fund... ori de cea de centru! Coşmarul perfect a fost cel de la Leverkusen, unde meciul nu se ştie de ce a început, cred că nici când s-a terminat, că reflectoarele nu penetrau ninsoarea apocaliptică. Înainte de pauză, m-a lovit, la mişto, ideea că ar fi bună o maşină d-aia de curăţat patinoarul între reprize. Iar când s-a dat din nou legătura pe stadion, ce-mi văzură ochii? Maşina Rolba făcea ture circulare, în urma ei rămânând gazonul verde-crud! De unde ideea că nemţii se gândesc din timp la toate, dar şi că ei iau în serios până şi lucrurile pe care noi le luăm doar la mişto. Neavând, aşadar, prea multă treabă pe stadioane, m-am reorientat (e un fel de-a spune, fiindcă de fapt am urmărit secundă cu secundă Campionatul European) către handbal care, spre norocul acestui sport, de câteva zeci de ani se joacă la sală. Cei bătrâni îşi mai amintesc, sunt sigur, de anii `50-`60, când exista handbalul în 11 care se juca pe terenul de fotbal. Ei bine, după ce bucuria de a juca împotriva Suediei (şi nu a Norvegiei) semifinala ne-a ieşit pe nas, nu ne-a rămas decât speranţa unui bronz până la obţinerea căruia am mai îmbătrânit vreo 20-25 de ani, că tot s-a desfăşurat acest meci chiar de ziua mea! Rămân cu convingerea că puteam câştiga meciul cu Suedia, cel în care nu cred că vreun pivot de-al nostru a înscris măcar o dată din poziţia faţă în faţă cu portarul Suediei, şi în care Neagu a tras, cred, de vreo 7-8 ori pe lângă sau peste poartă. Unde s-a greşit? Păi... în meciul de dinaintea ăstuia când, sub pretextul odihnei, le-am ţinut rezerve tocmai pe Neagu şi pe Manea. Sunt convins că odihna asta ipotetică n-a făcut decât să le scoată din mână. În sfârşit, să ne bucurăm că am încheiat turneul cu o victorie, chiar dacă doar de bronz, în locul unei umilinţe ”de argint” într-o finală în care probabil că Norvegia ne-ar fi umilit.