Doru POPOVICI

O întâmplare oarecum bizară: românul Daniel Ghiţă, prezent în premieră pentru noi la un turneu final de mardeală, numită K1, a pierdut încă din primul tur, după ce în timpul mardelii i-a fracturat o mână adversarului său, un turc. De fapt, nu-i bizară: face parte din lanţul de păţanii cărora s-ar putea, nu zic nu, să le mai cadă victime şi alţii, dar românii par a fi abonaţi la ele, fie de-a dreptul predestinaţi. Un altul din această categorie se numeşte Gheorghe Hagi. Nu cred că Gică e un antrenor rău. Nenorocirea lui e că n-a apucat niciodată să arate că e bun. Nu stau să analizez aici eşecurile lui Gică, fie ele la Naţională, la Poli, Steaua ori Galata. Sigur e că isteria fanilor Galatei din ultima etapă s-a îndreptat, pentru prima oară de când e Hagi acolo, şi împotriva lui. Dincolo de furia lor, justificată în raport cu rezultatele penibile ale echipei, din cele câteva meciuri pe care le-am urmărit am tras concluzia că şi dacă i-ar fi adus pe Mourinho, Guardiola şi Wenger la un loc, performanţele ar fi fost probabil aceleaşi, din moment ce fotbaliştii din atac ai Galatei nu nimeresc poarta, iar cei din apărare nu nimeresc mingea. Nu ştiu dacă lui Gică i se va oferi şansa să treacă şi la reconstrucţia echipei în felul gândit de el. Mai degrabă l-aş vedea apucându-se să îi crească pe copiii ăia de la şcoala lui de fotbal, să-i ducă în prima ligă, s-o câştige, iar apoi să rupă cu ei Europa. Vi se pare o utopie? Atunci gândiţi-vă cum a ajuns CFR Cluj să câştige campionatul venind din Divizia C. Sau reamintiţi-vă de Nottingham Forrest, cu un traseu asemănător, dar care a mai luat, ca bonus, şi Cupa Campionilor Europeni. Ghinionistul suprem al săptămânii încheiate vine însă din snooker. Se numeşte Mark Williams şi a ajuns în finala Campionatului Marii Britanii de la Telford, după un parcurs excelent în care a bătut inclusiv alţi doi foşti campioni mondiali: Stephen Hendry şi Shaun Murphy. El însuşi fost campion mondial de două ori, Williams l-a întâlnit în finală pe un alt multiplu campion mondial: John Higgins, revenit la masă după suspendarea de 6 luni (vă amintiţi, cred, problema cu şpaga luată în Ukraina). Ei bine, la 6-2 (s-a jucat 10 din 19) părea favorit. La 9-5, nu se mai îndoia nimeni de victoria lui Williams. Nici la 9-7, când avea bilă de meci. Pe care a ratat-o. La 9-8, câştigase teoretic, având mai multe puncte avans decât cele rămase pe masă. Higgins a reuşit un snooker de 4 puncte şi a câştigat... după ce pierduse! La 9-9, după un fault al lui Higgins, a preferat să joace dintr-o poziţie grea. Şi a pierdut cu 9-10, un meci pe care-l câştigase practic de câteva ori. N-o fi oare român Mark Williams?