Gabriel MANȚĂ

Mourinho se fericea că nu e vizitat de modestie, o însuşire căreia nu-i vedea vreun avantaj. Poate are dreptate, în lumea de azi, dacă nu scoţi pieptul la înaintare, ţi se urcă alţii pe umeri. Bineînţeles, există o graniţă subţire, destul de greu de respectat, unde lipsa modestiei se transformă în laudă de sine. Asta deja se poate întoarce împotriva persoanei cu pricina. Şi nu la Mourinho m-aş opri aici, ci la Mircea Lucescu. După calificarea lui Şahtior în primăvara Ligii Campionilor, de altfel foarte merituoasă, mai ales dacă ţinem cont de episodul greu de depăşit din deplasarea de la Arsenal, a declarat ceva de genul că numai Barcelona mai are un stil asemănător. Nu am văzut declaraţia respectivă la televizor, iar în felul de a transcrie al ziariştilor nu am încredere. În primul rând această afirmaţie nu e nouă, ea vine să întărească o alta asemănătoare din sezonul trecut. În al doilea rând, unei astfel de afirmaţii foarte uşor se poate denatura sensul. I-a fost repede prezentată lui Jenei, care l-a comparat cu Becali, fără prudenţa care ar fi fost de aşteptat la vârsta sa. În ce a spus Lucescu pot fi nuanţe diverse, dar alăturarea competenţei sale cu a lui Becali e jignitoare. Desigur, presarii de scandal abia aşteptau o replică acidă a lui Lucescu, mai aveau subiect bun de pritocit. Dacă ar fi să-mi dau şi eu cu părerea, nu că ar avea cine ştie ce greutate, Şahtior nu poate avea posesie la nivelul Barcelonei decât cu un adversar din eşalonul doi european, şi doar la nivel cifric. Cu brazilienii săi, poate eventual doar tinde spre acel tiqui-taca, o marcă înregistrată. Acest stil e total aparte, pur şi simplu Barcelona confiscă mingea oricărei echipe, ba, mai mult, în orice situaţie! I-a înscris gol devreme lui Manchester în finala Ligii Campionilor de acum doi ani, după care a ascuns balonul. Anul următor, Interul i l-a cedat deliberat, Mourinho nu-şi putea permite să alerge cu plasa ruptă după fluturi. Dar cel mai bine s-a văzut cu Realul… O echipă care are 2-0 cu un adversar de calibru, nu se mai cramponează de minge, o cedează (câteodată nici nu depinde de ea, i-o ia pur şi simplu adversarul!) şi, pe contraatac, poate număra până la 5 goluri! Nu e valabil şi pentru Barcelona. În ciuda presingului furios, fiecare jucător catalan manevra fără să se piardă cu firea, scoţându-i din minţi pe tăuraşii madrileni. Iar ceea ce îi demoraliza şi mai mult pe jucătorii lui Mourinho era faptul că nu se întrezărea vreun punct slab pe nicăieri! Toţi jucătorii blaugrana plimbau mingea cu aceeaşi dezinvoltură. Procentul de posesie se păstra superior, dar maniera era formidabilă. E de urmărit dacă în acest sezon va reuşi vreo echipă să întoarcă scorul în faţa Barcelonei. Sezonul trecut a făcut-o numai Inter, la acel 3-1 de pe San Siro.