Nobleţea discreţiei lui Mihai Ferbei

La Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava s-a deschis săptămâna trecută prima expoziţie personală de pictură a artistului plastic Mihai Ferbei.

Organizată sub egida Uniunii Artiştilor Plastici din România - Filiala Suceava, expoziţia, care etalează lucrările artistului format la şcoala ieşeană sub îndrumarea maeştrilor Costache Agafiţei şi Dan Hatmanu, constituie prima sa întâlnire frontală cu publicul fără companioni pe simeze.

„O expoziţie foarte modernă”

La vârstă septuagenară, Mihai Ferbei, un artist aureolat de nobleţea discreţiei, care a expus până acum doar în expoziţii de grup, a acceptat, la insistenţele surorii sale şi ale unor prieteni, să reunească, într-o desfăşurare vizuală retrospectivă, o selecţie de lucrări în ulei realizate în intervalul 1966-2010.

O expoziţie absolut necesară pentru că, aşa cum a spus la vernisaj preşedintele UAP - Filiala Suceava, artista plastică Lucia Puşcaşu, numai într-o expoziţie personală se poate vedea adevărata măsură a unui creator.

„O expoziţie foarte modernă”, cum a remarcat ea, întrucât Mihai Ferbei se exprimă plastic într-o formulă în care „elimină detaliile până la esenţializare”.

„Un elitist solitar”

Cu obârşia în localitatea Cracalia (com. George Enescu, jud. Botoşani), Mihai Ferbei, a cărui biografie a fost fracturată încă din tinereţe (părinţii săi au fost închişi, iar el a trecut printr-o tabără de reeducare), şi-a căutat şi şi-a găsit echilibrul în lumea artei.

După 28 de ani la catedra Liceului de Artă din Botoşani, Mihai Ferbei şi-a continuat cariera didactică la Suceava, devenind pensionar din anul 1998.

Conturând profilul fostului său coleg de facultate, prof. Vespasian Ionaşcu, l-a prezentat ca pe „un elitist solitar” (care îşi vindea cartela de masă pentru a-şi putea cumpăra revista ”Arta”), un om „cu trăsături sobre, adânci şi tăcute, rezervat, prudent, introvertit şi misterios”.

„Un artist nonconformist care a primit numeroase lovituri în viaţă”, ale cărui tablouri au fost cenzurate de regimul comunist.

„Există artişti care cred că a trăi şi a picta înseamnă acelaşi lucru”

Revanşa a venit acum, prin panotarea centrală a lucrării intitulate „Comunismul apocaliptic”, „o premoniţie în plină exacerbare a comunismului”, aşa cum a subliniat lectorul univ. dr. Emanuela Ilie.

Începându-şi expozeul cu întrebarea „ce raţiune ar putea determina un artist să refuze dialogul cu privitorul”, Emanuela Ilie a oferit răspunsul că „există artişti care cred că a trăi şi a picta înseamnă acelaşi lucru”, artişti „profund intimişti, care percep expoziţia ca pe o formă de vanitate”.

„Am impresia - a spus ea - că Mihai Ferbei nu a avut o perioadă de căutări şi şi-a găsit de la început formula de expresie, pe care n-a făcut altceva decât s-o exerseze vreme de decenii”.

„Caii lui tata”, „Himera din sat”, „Voci interioare”...

Remarcând „tuşele apăsat expresioniste” („foviste pe alocuri”), Emanuela Ilie grupează lucrările lui Mihai Ferbei pe trei tipuri de vârste: vârsta copilăriei (lucrări în care se referă la satul natal: „Acasă la Cracalia”, „Fluiere în sat”, „Caii lui tata”...), cea a tinereţii zbuciumate şi a începerii maturizării forţate (în care-şi conturează „natura dilematică”: „Himera din sat”, „Cântec pentru o himeră”...) şi vârsta de maturitate şi început de senectute (în care artistul este „din ce în ce mai interesat de centrul său”: „Voci interioare”).

Din două autoportrete, realizate în anii 1967 şi 1968, artistul ne priveşte gânditor.

„Arta - a accentuat Emanuela Ilie - are pentru Mihai Ferbei o funcţie recuperatoare”.

Gânduri albastre

Aşezat stilistic într-o formulă proprie de expresie cu dominantă cromatică albastră, Mihai Ferbei ne-a oferit, cu o decenţă fără fisură şi cu sfiala plină de bun-simţ a creatorului solitar care nu face artă pentru aplauze, cadoul vizual al primei sale expoziţii personale.

Neobişnuit să primească elogii, profund emoţionat de numărul mare de participanţi, Mihai Ferbei ne-a urat tuturor să avem parte de o seară frumoasă. O seară alături de gândurile sale albastre.