Gabriel MANȚĂ

Să facem o schemă. Chivu îşi pierde cumpătul la meciul Roma-Inter, îi reproşează lui Benitez că este băgat la mijloc de adversari şi dacă nu face ceva, iese de pe teren. Vizat era camerunezul Eto’o, care pe vremea lui Mourinho făcea banda ca la stepper. La partida următoare, Inter-Werder, Eto’o a băgat-o de trei ori în aţe, iar la final a decretat că “pentru noi, atacanţii, e mai bine cu Benitez decât cu Mourinho”! Ce învăţăminte desprindem noi, antrenorii, de aici? Păi în primul rând că Eto’o gândeşte la nivel micro, ceea ce unui june ca Lacina Traore, de exemplu, i se mai poate ierta. Cred că nimeni cu scaun la cap nu se mai aşteaptă ca Inter să repete figura de anul trecut sau măcar să biseze în Liga Campionilor. De ceea ce Mourinho a reuşit cu înhămarea tuturor la jug, dar şi cu incontestabil noroc, Benitez nu se va apropia defel. Poate în competiţia internă să aibă mai multe şanse, dar Milanul începe să se rodeze, cu toate că antrenorul Allegri nu este nici pe departe un expert. Apropo de acesta din urmă, după egalul cu Ajax a primit observaţii în legătura cu tactica de la un elev al său (iată că nu numai Chivu comentează tactica antrenorului!). Cel care şi-a permis acest lucru nu e un oarecare, ci Clarence Seedorf, al cărui palmares e binecunoscut. El a declarat că nu îi place jocul Milanului, fiindcă mingile lungi pe vârfuri nu sunt o soluţie viabilă pe termen lung. Da, Ibrahimovic a agăţat câteva, transformându-le în gol, dar ar fi o greşeală să se bazeze permanent pe asta. Să recunoaştem, coerent discursul!

Revenind la Inter, totuşi ce a făcut Benitez pentru ca de data asta Chivu să navigheze liniştit pe partea sa? L-a băgat în echipă pe Coutinho, puştulică stând lipit de banda stângă. În felul acesta Eto’o a fost scutit de sarcinile suplimentare, de care oricum era sătul, şi s-a pus pe dat goluri. Este drept, Benitez a fost constrâns la soluţia asta de lipsa accidentatului Milito, dar dacă a ieşit aşa bine, de ce n-ar recidiva?!