Cătălin MIHULEAC

S-a întors un prieten de-al meu dintr-o tabără de elevi americani, unde a lucrat pe timp de vară, ca să mai pună la teşcherea un ban transoceanic. Întâlnindu-ne pentru a-l descoase de impresii, m-a supus unei probe de cultură generală, întrebându-mă dacă am cunoştinţă cum se face omleta în taberele de elevi din USA şi-n general în USA.

- Omleta se face cum se face omleta, i-am zis. Se iau ouăle, se lovesc unul de altul, apoi se combină între ele folosind o...

-Nţ !, mi-a tăiat-o scurt. Aşa s-o fi făcând omleta prin părţile voastre înapoiate. În taberele din USA şi-n general în USA, omleta se prepară scoţând dopul bidonului cu omletă, cumpărat din supermarcheţel. Se deschide bidonul cu omletă şi se toarnă cu atenţie în tigaie. Într-un minut şi jumătate, e gata. Cu nişte legume din conservă, merge de minune.

- Băi frate, pe asta nu aş fi crezut-o, dacă n-ar fi venit de la o persoană avizată şi umblată ca tine. Şi zici că ăsta-i secretul omletei americăneşti... Uite cum era să mor prost...

- Americanii nici măcar ouăle nu se deranjează să le spargă. De ce să depună efortul, când omleta poate fi cumpărată din magazin, gata pregătită. Gândeşte-te cam ce minuni de chimicale conţine panarama aia de compoziţie din bidon, ca să ţină cu lunile, cât are termenul de garanţie.

Să scuipi în sân, şi alta nu ! Deşi cred că americanii nu se ostenesc să scuipe în sân, cumpărând scuipatul gata ambalat din supermarket şi turnându-şi-l apoi cu pipeta în sân. Bat-o s-o bată de alimentaţie a omului de azi care, nemaideranjându-se nici să bată două ouă cap în cap, cumpără totul semipreparat din magazin, ca în zece secunde să fie gata şi să nu piardă o ţâră din meci sau din telenovelă.

Nu e de mirare că a ajuns pe un loc fruntaş cancerul la intestinul ăla problematic, prin care comunicăm cu buda. Atât de mare este incidenţa acestei maladii înjositoare pentru fiinţa umană, încât a ajuns şi pe meleagurile noastre, atingându-i şi pe un fost preşedinte de ţară, alături de un fost premier de-al dânsului.

Însă, cu toată decenţa pe care boala ne-o pretinde, nu ne putem abţine să nu remarcăm că personalităţile sus-menţionate s-au îmbolnăvit grav exact în locul unde, metaforic, i-a durut constant de soarta ţării. Pentru a exemplifica, să amintim doar că una din ocupaţiile de bază ale premierului respectiv, pe timpul mandatului său, a fost să-şi lanseze un volum de versuri şi un roman la o mare editură românească.