Gabriel MANȚĂ

Gustul fotbalului adevărat e cu un pas în spatele vinului. Acum e ca tulburelul de peste o lună. Te bucuri de el, ţi-a fost dor, dar ştii că trebuie să se mai aşeze. Abia apoi îi vei simţi tăria. Într-un final, oricum va sfârşi oţet. Ciorchinii italieni şi spanioli nici n-au fost culeşi, dar unii atârnau atât de greu, că deja s-au cam împrăştiat. Am văzut meciuri cu adevărat epice în anticamera Ligii Campionilor. Sampdoria pierde calificarea în faţa lui Werder după ce avea 3-0 şi meciul abia îşi mai trăgea sufletul. Nemţii au ţintit bara precum manta la biliard şi au împins meciul în prelungiri. De curiozitate, mai era cineva care să se îndoiască de succesul muzicanţilor din Bremen? Fără Cassano, genovezii sunt doar o înşiruire de nume, poate doar Pazzini să însemne ceva mai mult. Înlocuirea jucătorului exponenţial, atunci când pericolul încă nu a trecut, e cu două tăişuri. În cazul de faţă, confruntată cu acel ghinion despre care ştii că se poate întâmpla, dar numai altora, echipa italiană a fost inertă, incapabilă de reacţie. Întorcându-ne în timp, să spunem că la celebrul meci cu Argentina, la turneul final american din 1994, fluierul de final nu i-a prins în teren pe marcatorii golurilor, Hagi şi Ilie Dumitrescu (pentru actualul antrenor al Stelei, acel meci a reprezentat apogeul ca jucător). Nu cred că era o mare surpriză dacă o echipă argentiniană, cu Ortega, Simeone, Redondo, Balbo şi Batistuta, ar fi egalat pe final. Şi atunci, întreb, ce şanse mai aveau în prelungiri tricolorii noştri, cu Gâlcă şi Papură în locul celor doi?!

Apoi a fost lecţia de contraatac servită Sevillei de o echipă ieftină ca Braga. Un 3-4 ca un vin spumant! O altă partidă de păstrat în amintire, mai ales prin ceea ce s-a întâmplat la loviturile de departajare, a fost Anderlecht-Partizan Belgrad. Punctul de la 11 metri parcă a fost marcat pe un muşuroi de furnici! Nu se ştie de ce, dar numai belgienii au ţinut să-l decoperteze. Trei dintre ei au şutat în înaltul peluzei, astfel că s-a ajuns în situaţia în care portarul cu două lovituri parate a pierdut în faţa unuia care n-a apărat niciuna!

Nu-mi rămâne decât să sper ca şi meciurile echipelor noastre să fi fost epice, dar cu tot răul spre bine!