Doru POPOVICI

Alaltăieri, în emisiunea „Dans pe sârmă” de la PLUS TV, l-am avut invitat pe Mircea Grosaru, actualmente deputat în Parlamentul României, dar pe care elevii şi-l amintesc ca profesor de matematică (da, da, Bănele şi Miteo, erau vremuri în care ştiinţa de carte nu era incompatibilă cu fotbalul; de fapt, parcă şi fotbalul ăla era niţel diferit de ţurca şi piţurca voastră, să fi fost aşa tocmai din acest motiv?) iar iubitorii de fotbal ca un marcator de clasă, atât la Bacău, cât şi la Suceava. Ei bine, printre alte chestii, Mircea a adus vorba şi despre fotbalul sucevean, pentru care mie mi se pare că suferă şi că se consumă mai mult decât o fac mai toţi cei care chiar ar putea face ceva. Deputatul Mircea Grosaru are chiar şi un proiect de resuscitare (pentru că, trebuie să recunoaştem, fotbalul nostru e de multă vreme în moarte clinică) eşalonat pe vreo 5 ani. Într-o primă fază, iar asta mi se pare cea mai bună dintre ideile sale, trebuie umblat la numele echipei. Am fost în deplin acord cu el că un nume ca „Rapid” nu spune nimic despre Suceava, în timp ce vechiul „Cetatea” făcea o trimitere cât se poate de concretă la istorie, la tradiţie, ceea ce s-ar potrivi, evident, mult mai bine într-o zonă încărcată de istorie, cum este Suceava. A doua chestie interesantă este intenţia lui Mircea de a contribui concret (nu doar sub formă de lobby – care contează şi ea – din poziţia lui de demnitar) la înscrierea în campionatul care dă să înceapă chiar a echipei „Cetatea”, prea în pripă omorâtă şi îngropată. Se poate însă deshuma, nu e nevoie să aşteptăm 20 de ani, ca în cazul Ceauşeştilor. Echipă se poate face în câteva zile, antrenori dispuşi să se înhame la aşa corvoadă se găsesc (ba chiar de mare calitate, fiind vorba de foşti fotbalişti emblematici ai Sucevei), ce ar mai fi nevoie? Aha: bani. Mircea susţine că nici asta n-ar fi o problemă, dacă oficialii cei mai autorizaţi şi mai influenţi (adică domnii Flutur şi Lungu) ar apela la pârghiile pe care le au la îndemână. Fotbalul, asta o zic eu, nu e doar distracţie. Se poate transforma într-o sursă de bani dar şi de imagine, cu condiţia să fie tratat cu dragoste, cu respect, cu responsabilitate. Mă gândesc că dacă ăia cu vuvuzele au reuşit să organizeze un Campionat Mondial aproape fără cusur, ne-om putea învrednici şi noi de o prezenţă măcar în Divizia B, din care să fiu al naibii dacă pricep cum am plecat. Şi de ce.