Gabriel MANȚĂ

Deşi sita începuse a cerne devreme la secţiunea feminină a Open-ului australian, până la urmă finala va fi una la vârful vârfului. A mai bărbată dintre surorile Williams, Serena (nu că Venus – ce nume predestinat! – ar fi mai prejos), împreună cu renăscuta Justine Henin, au evitat o finală made in China. Serena a avut nevoie de două seturi lungi pentru a trece de Na Li, ambele tie-break-uri totuşi fără emoţii, şi a fabrica astfel vendetta clanului pentru eliminarea surorii mai mari. Dincolo, la Henin, a fost pe dos: două seturi mici, comprimate aproape la minim, pentru a trece de cealaltă fată cu ochii oblici, Jie Zheng, căreia i-a lăsat un singur game. Va fi o finală pe cinste, între două numere unu, s-ar putea spune!
Previziunile făcute luni asupra parcursului lui Federer trebuie corectate, nu neapărat din vina lui. Elveţianul a trecut neaşteptat de uşor de Hewitt şi de Davidenko, cu un joc vehement uneori, reuşind să-l readucă la sol pe rusul care decolase după ultimele două turnee de top. Cu Davidenko, Federer a strecurat şi un 6-0 aspru, ca gerul Siberiei, şi abia la final a slăbit încleştarea, ceea ce era să-l coste. La 40-0 pe propriul serviciu şi 3 mingi de meci, i-a permis adversarului să-l egaleze şi să facă break! Un fapt mai mult unic decât rar pentru Federer, care apoi s-a adunat şi a reuşit rebreak-ul, încheind apoi cu 7-5.
Din careul de aşi, în semifinale şi apoi în finală a mai ajuns doar Murray (chiar dacă e favoritul 5 în turneu, a urcat între timp pe 4 în ATP). Nu se poate spune dacă Nadal a fost victima scoţianului sau a propriei condiţii fizice. Cam acelaşi lucru şi în cazul lui Djokovic, răpus de Cilic sau de o pântecăraie. Păcat de croat că n-a cules mai mult din acest turneu. Am presimţit ieşirea sa din scenă când am văzut că încearcă să facă spectacol cu Murray. Câştigase setul inaugural, se mergea cap la cap în cel secund, până când Murray îşi procură o minge de break. Ei bine, Cilic l-a momit cu o scurtă, abia ajunsă de scoţian care în mod normal devenea apoi victimă sigură. Numai că Cilic, în loc să-l execute, se bagă la un lob, Murray ajunge şi pasează pe lângă un Cilic care acoperea terenul în dorul lelii. Un lob în situaţia aia se brodeşte doar dacă te cheamă Djokovic sau Federer. Apropo de liderul ATP, interesant este că, dacă va ajunge în finală, va întâlni un adversar mai odihnit chiar şi decât el, care n-a prea făcut băşici în talpă!