Doru POPOVICI

E greu să-ţi înfrânezi entuziasmul după aşa un rezultat. În fond, ce ne dorim: fotbalul-spectacol terminat cu un 2-5 sau să pârjolim iarba şi să batem cu 1-0? Cei mai exigenţi şi-ar dori combinaţia fericită dintre prima şi a doua variantă, adică să şi jucăm spectaculos şi să şi câştigăm eventual cu un 3-2 sau 4-1. Aşa cum s-a văzut limpede şi alaltăieri seara, ideea noastră despre ceea ce trebuie făcut pe gazon nu depăşeşte nivelul de hei-rup de pe „şantierele tineretului” de tip Salva-Vişeu de pe la începutul anilor ’50. Dincolo de latura estetică (perfect inexistentă) trebuie salutată performanţa acumulării unui punctaj rezonabil, 8 puncte din 15 posibile, o premieră absolută pentru fotbalul nostru, în cea mai importantă competiţie europeană. Mă şi gândesc deja cu groază că lătrăii de teapa lui Mitică ar putea folosi şi acest prilej pentru a ne vinde gogoaşa aia răs-reîncălzită cu „valoarea campionatului nostru” făcându-se că nu văd că în afară de Unirea probabil nimeni n-o să dea cu nasul de iarba proaspătă, de primăvară.
Revenind la meciul de alaltăieri, trebuie spus şi că norocul, care se zice că ţine cu cei puternici, a fost în totalitate de partea Unirii, până la autogolul absolut inexplicabil al ălora, mai fiind de partea noastră şi la cele două bare de pe la începutul partidei. Aşa că în loc de 0-2 s-a făcut la pauză de 1-0. Care, culmea, se putea transforma în 2-0 sau chiar 3-0, marile ocazii din repriza a doua aparţinând tot Unirii Urziceni. Ceea ce demonstrează o calitate rarisimă în fotbalul nostru: exploatarea la maximum a puţinelor ocazii ivite. Nu create, că, repet, noi le ştim doar p-alea cu otrăvitul şi pârjolitul. Poate vă miră lipsa mea de entuziasm. Vă înşelaţi: sunt absolut fericit de rezultatul ăsta, dar mor de oftică la gândul că puteam fi deja calificaţi dacă îi băteam la Bucureşti pe împiedicaţii de Rangers, după ce le-am dat 4 la Glasgow. Nu mi-a trecut încă supărarea aia, mai ales că asta ne-ar fi trimis la Stuttgart în postura de turişti. Din care sunt convins că am fi venit chiar victorioşi. Să dea Domnul să ne ţină bafta şi în ultimul meci. Ştiţi cum văd eu lucrurile? Uite-aşa: dacă Stuttgart ar fi avut nevoie de un egal la Bucureşti acum, în ultima etapă, l-ar fi obţinut fără probleme. Vorba-i dacă poate face la fel şi Urziceniul sau va juca la egal ca să se aleagă cu o „înfrângere onorabilă” (ptiu!) şi cu o calificare, deja asigurată, în competiţia second hand.