Doru POPOVICI

Mai toată lumea fotbalistică apreciază drept norocoasă calificarea Barcelonei în finală. Nici eu nu fac excepţie, mai ales în ideea, expusă şi în rubrica asta, că trofeul din acest an i s-ar fi cuvenit lui Chelsea. De ce spun asta? Păi, fiindcă Chelsea mi s-a părut a fi cea mai completă şi mai bine organizată dintre toate semifinalistele. Nu mă dau în vânt după jocul ei închis, dar nu mă pot abţine să admir perfecţiunea tactică dar şi sclipirile uluitorului Drogba, cu nimic mai puţin tehnic decât Ronaldo sau Messi, dar cu siguranţă mai tenace, mai concentrat în joc decât oricare din fotbaliştii mari pe care i-am văzut de cânt urmăresc fotbalul, adică de vreo jumătate de secol.

Nu vă gândiţi că i-aş fi dorit Barcelonei eliminarea pentru meschinul pretext că mi-a desfigurat Real-ul, cu câteva zile înaintea eliminării lui Chelsea. Dimpotrivă: am fost superiori în aşa măsură încât m-am îndrăgostit şi mai tare de portarul nostru, Iker Casillas, fără de care scorul ar fi putut deveni 2-10 sau 2-14.

Revenind la semifinala asta extrem de greoaie, de obositoare prin tensiunea indusă şi de miză dar şi de un arbitraj absolut idiot, cu atât mai admirabilă a fost Chelsea care a dominat-o net pe cea mai bună (sau mai spectaculoasă) echipă din lume. Să recunoaştem că e o chestie să nu-i dai voie celei mai ofensive echipe să tragă nici măcar un şut pe poartă timp de 92 de minute. Ba mai mult, să îţi creezi 3-4 ocazii enorme de gol, ba să ţi se refuze trei penalty-uri clare ca lumina zilei (sau, dacă preferaţi, ca golul lui Essien!).

Cu toate astea, calificată e Barcelona care a crezut în fiecare secundă a jocului în şansa ei. Golul nu a fost urmare a unei gafe de apărător, ci a unei pase admirabile şi a unui şut formidabil (primul, în minutul 93!) deci a unui cumul de factori care te pot duce la ideea de baftă, noroc chior ori altele asemenea. Mie mi se pare că e vorba de ştiinţă, chiar una de vârf: ştiinţa de a-ţi cunoaşte valoarea, de a crede în şansa ta până la capăt, de a lupta fără încetare din prima până în ultima secundă, englezeşte. Barcelona s-a calificat fiindcă miercuri a fost mai engleză decât echipele englezeşti.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O fi, totuşi, ştiinţă?.

Comentarii