Omul modern prezintă trăsături genetice comune cu omul de Neanderthal

O echipă internaţională de cercetători a reuşit să secvenţieze genomul omului de Neanderthal, descoperindu-se astfel că acesta şi omul modern au trăsături genetice comune, fapt pe care oamenii de ştiinţă îl bănuiau de multă vreme, potrivit unui studiu publicat în revista Science şi preluat de AFP.

Circa 1 - 4% din genomul omului modern - 2% din genele sale - provin de la omul de Neanderthal, cel mai apropiat "văr" al acestuia, apărut în urmă cu circa 400.000 de ani şi dispărut în urmă cu circa 30.000 de ani.

"Putem spune, de acum înainte, că, potrivit tuturor probabilităţilor, a avut loc un transfer de gene între oamenii de Neanderthal şi cei moderni", subliniază Richard Green, profesor de inginerie bio-moleculară la Universitatea din California (Santa Cruz), principalul autor al acestui studiu.

Potrivit cercetătorilor, acest transfer genetic s-a produs în urmă cu 50.000 - 80.000 de ani, probabil când primii homo sapiens au părăsit Africa şi i-au întâlnit pe oamenii de Neanderthal, în Orientul Apropiat, înainte de a se răspândi în Eurasia.

Faptul că amprentele genomice neanderthaliene apar în genomul indivizilor de origine europeană şi asiatică, dar nu apar în cel al africanilor, pare să confirme această ipoteză.

În plus, nicio genă a homo sapiens nu a fost descoperită în genomul omului de Neanderthal, secvenţiat pe baza ADN-ului extras din fragmentele de oase fosilizate provenind dintr-o peşteră din Vindiglia, Croaţia, vechi de 38.000 - 44.000 de ani.

Cercetătorii, o parte venind şi de la Institutul Max Planck din Germania, au comparat genomul a cinci oameni moderni, originari din Africa de Sud, Africa Occidentală, Franţa, China, respectiv Papua Noua Guinee cu acela al unui cimpanzeu (98,8% din genele acestuia sunt identice cu cele ale omului).

Prin comparaţie, genele omului de Neanderthal sunt identice cu cele ale omului modern în proporţie de 99,7% şi cu cele ale cimpanzeului în proporţie de 98,8%.

Evoluţia genetică proprie omului a fost observată mai ales în cazul genelor care joacă un rol cheie în dezvoltarea mintală şi în structura craniană.