Alina MIHĂESCU

Una dintre cele mai dificile şi mai frumoase misiuni pe lumea asta este salvarea de vieţi omeneşti. O componentă importantă şi foarte eficientă a acesteia este implicarea socială prin campanii de conştientizare şi răspândirea informaţiei corecte. De fapt, la nivelul adevărului se poartă lupta zilelor noastre. Ceea ce numim „fake news” loveşte nemilos nu doar în arena politică sau economică, unde banii sunt cei care fac şi desfac. Aceste practici de manipulare s-au arătat a fi cu succes aplicate acolo unde n-ar trebui să fim împărţiţi în tabere. Fie că suntem albi, fie că suntem negri, orice ar însemna asta, cu toţii murim. Până atunci însă, avem dreptul la o viaţă demnă, iar buna stare de sănătate este o condiţie obligatorie. Nimic nu poate fi mai lipsit de umanitate şi mai degradant decât să îngrădeşti, să reduci şansele la viaţă ale unei fiinţe umane. Ştiinţa, în general, şi medicina, în special, au înregistrat în ultimele decenii progrese fabuloase, iar calitatea vieţii şi media de viaţă au crescut semnificativ pe planetă. Cât de obtuz să fii, să nu recunoşti asta? Cât de trufaş să fii, să consideri că te poţi informa mai bine din alte surse decât de la specialişti? Sănătatea publică ţine de politici publice în care regula n-o poate face individul, ci conducătorul comunităţii. Iar într-o ţară civilizată, legea se respectă, nu se comentează. Aşa se face că, în timp ce în România se înregistrează cele mai multe decese provocate de cancerul de col uterin, în Elveţia sunt cele mai puţine. La noi, campania de vaccinare împotriva virusului HPV, responsabil de această maladie, a eşuat lamentabil, în timp ce în Elveţia funcţionează cu succes. La noi, lupta împotriva vaccinării, în general, se duce pe faţă, cu cinism. Biserica însăşi, pilon al umanităţii, vieţii şi iubirii de semeni, şi-a asumat la un moment dat rolul de opozant deschis al politicii de vaccinare, o metodă ieftină şi eficientă de prevenţie.

Marţi, la Muzeul de Istorie din Suceava, a avut loc cea de-a V-a ediţie a campaniei „Opreşte cancerul de col uterin!”. Daţi-mi voie să mă repet: una dintre cele mai dificile şi mai frumoase misiuni, aceea de a ajuta pe alţii să trăiască. Nelipsit la această manifestare, sfătuitorul şi sprijinul de suflet al multor bolnave, preotul Mureş, a oferit audienţei o lecţie de umilinţă şi generozitate cum numai un om foarte bun ar putea. A recunoscut public că Biserica, per ansamblu, a greşit atunci când a luat partea celor care se opun vaccinării. A explicat că mai marii prelaţi au fost şi ei manipulaţi, căci, nu-i aşa?, nimic din ce e omenesc nu le este străin. Acum Biserica recunoaşte şi este de partea ştiinţei veritabile, iar preoţii îşi asumă rolul de sfătuitor de bună-credinţă şi de dreaptă cunoaştere. Înţelegem că acum, oficial, preoţii sunt în aceeaşi tabără cu medicii şi în privinţa vaccinării, căci scopul lor este unul comun - salvarea omului, aici şi dincolo, deopotrivă. Povestea e aceeaşi de când lumea: orice fiu poate rătăci şi totul e bine câtă vreme el se întoarce acasă.