Alina MIHĂESCU

Putem, în sfârşit, răsufla uşuraţi. Totul e bine când se termină cu bine, iar dacă Sandra se simte bine, aproape nimic nu mai contează. Suntem mai bine dispuşi, vremea pare a fi mai bună şi parcă, brusc, avem şi bani mai mulţi în buzunar. Nu noi, personal, nu vă căutaţi, ci la buget. E bine şi-aşa, mai ales că sunt atâtea de făcut. Un simbol al Sucevei, şi nu de ieri de azi, este statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, amplasată în Parcul Șipote. Atât de reprezentativă a devenit această statuie pentru oraş, încât destinele le seamănă leit. Cu alte cuvinte, în ultimul sfert de secol, statuia marelui voievod a primit atenţie şi fonduri atât cât să se facă nişte cârpeli, cât să devină chiar un pericol public pentru cei ce-au îndrăznit să se apropie de soclu, riscând să le cadă chestii în cap. Pentru cine a cunoscut statuia în starea ei iniţială, ceea ce ea a devenit astăzi este o tristeţe demoralizatoare. A fost de multe ori subiect de campanie, alături de străzi asfaltate, reţele modernizate, viaţă culturală, sală polivalentă şi alte eterne proiecte, dar n-a fost niciodată suficient de sus pe lista de priorităţi ca să ajungă fondurile şi pentru statuie. Fatidic, dar democratic, ne apropiem din nou de o campanie electorală. Întâmplător sau nu, cineva s-a gândit iar la statuia lui Ștefan cel Mare. Mai facem un studiu de fezabilitate, adică îl reactualizăm, pentru că am mai plătit din astea şi altă dată. În 2009, investiţia avea o valoare estimată la 175.000 de euro, astăzi, probabil, suma e mai mare, dar ce mai contează. Facem o cruce mare şi mergem înainte, cu speranţa că de data asta se va face mai mult decât un plan şi-un studiu. Primarul Ion Lungu a spus că în bugetul pe anul viitor vor fi incluse fondurile necesare pentru reabilitarea statuii ecvestre a lui Ştefan cel Mare şi a zonei adiacente. El se încăpăţânează să promită, eu mă-ncăpăţânez să-l cred. Numai că-mi este atât de greu!