Sandrinio NEAGU

„O clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii în penitenţă. Şi asta aşa mereu şi pe rând din trei în trei ani, ba şi mai des uneori!”

Am dorit să încep cu aceste rânduri din eseul „1907. Din primăvară până-n toamnă” aparţinând, nici nu se putea altfel, lui Ion Luca Caragiale, tocmai pentru că peste câteva zile vom număra voturi, de la Prefectură pân' la Primărie şi viceversa.

La un secol şi un pic de la acest eseu, societatea românească a rămas ancorată în aceleaşi metehne,iar unii dintre sătuii Sucevei se gândesc deja cum îşi vor rezolva problemele în cazul în care posturile le vor fi „suprimate”. Poate vor apela la neveste, aşa cum a făcut şi „nenea Mandache” din schiţa „Diplomaţie” pentru a rămâne pe val, sau vor oferi plocoane şi arginţi pentru a convinge o întreagă societate de calităţile lor manageriale.

Calculele sunt febrile, iar timpul care şi-a pierdut răbdarea arde la tălpi mai ceva ca jarul. În fruntea instituţiilor sucevene se găsesc încă persoane care au jurat credinţă steagului portocaliu al democrat-liberalilor, în timp ce alţii iubesc necondiţionat roşul social-democrat.

Fie că va câştiga dreapta, fie că va triumfa stânga, unii vor plânge şi alţii vor râde. Şoseaua se va termina pentru unii, în timp ce alţii, încălziţi pe margine timp îndelungat, o vor lua în marş forţat spre ţelul la care visează de când au intrat în politică: ciolanul.

Fireşte, există şi o altă categorie: sătuii de azi şi de mâine.Pentru că în fruntea unor instituţii sucevene sunt oameni care s-au legat cu lanţuri cameleonice, care au incluse în spectru toate culorile curcubeului.

Sunt aşa-zişii nemuritori, oamenii care se cred indispensabili şi veşnici pe funcţie. Pentru ei, alegerile nu sunt decât un alt moment în care îşi pot etala măiestria de sforari. Şi se pare că ştiu să facă asta foarte, foarte bine.

Dar noi, noi cu ce am greşit?