Lucian AVRAMESCU

Mă număr printre cetățenii scrisului care au avut ghinionul să afle, încă de acum vreo 20 de ani, ce se pitește în spatele măștii politice cu care defilează Traian Băsescu. Din acest motiv nu l-am crezut niciodată, nu l-am votat niciodată și l-am criticat mereu, aducând argumente solide - dar cine are nevoie de argumente în această țară? Am spus că Traian Băsescu minte din vocație, minte din  obișnuință, minte să se salveze din încurcăturile create de alte minciuni și adesea minte fără să fie nevoie.

Una dintre apropiatele lui Traian Băsescu, madam Săftoiu, candidat liberal, povestea la Urlați, la masă, cu prilejul campaniei electorale, o întâmplare care pare amuzantă. Președintele era la restaurantul Golden Blitz cu Elena Udrea. Nu era prima oară acolo, iar președinția domnului Băsescu, știe toată lumea, s-a consumat, ca timp, mai mult la crâșmă decât la birou. Având însă și o înaltă funcționară cotrocenistă cu el, îl putem credita cu bănuiala că muncea pentru țară. M-a sunat președintele, povestește Săftoiu. Caută-l repede, îmi cere el, pe Cocoș. Mi-a spus unde se află și cu cine. S-au prins ăștia de la presă și ne așteaptă la ieșire. Vezi cum intrați, prin spate. Așa am făcut. Am dat de Cocoș, am intrat amândoi în restaurant prin spate și am ieșit toți patru, familia Cocoșîn tandrețe conjugală. Băsescu râdea, iar știrea de presă s-a fâsâit. Cam asta e, în rezumat, o mică înscenare băsistă. Acum îl descopăr țipând că el n-are nici-o legătură cu prepararea castelului de pe malul lacului Herăstrău, gard în gard cu fosta locuință a lui Ceaușescu din Primăverii. Haida de! Se lucrează de ani buni la această vilă, se bagă milioane în ea și oricine din cei implicați acolo știe că se lucrează la locuința lui Băsescu. Grandomania lui legată de căsoaie e știută. Gusturile familiei, de asemenea. Îmi amintesc o întâmplare care iar ar putea fi cotată drept amuzantă. Agenția de presă pe care o conduc, A.M. Press, a intrat în posesia unor fotografii la zi din Vila Lac 3, unde urma să se mute familia prezidențială. Băsescu a vrut musai în Primăverii, a vrut musai la lac și a vrut spațiu și lux. Zugrăvelile, vopsitoria, mobilarea erau gata, pe gustul noilor locatari. Ce contau banii? Erau cheltuieli pentru confortul familiei prezidențiale. A sosit în inspecție doamna Maria, care s-a strâmbat nemulțumită. Ăia de la RAAPPS au înghețat, ca și meseriașii. Nu-i plăcea culoarea pereților pe care-i dorea, dacă-mi aduc bine aminte, roz. Și uite așa lucrările (secretara mea avea un văr între constructori și știam tot ce se petrece acolo, având ca sursă o „mistrie”) au fost luate de la cap.

Imediat după revoluție, când toți politicienii se dădeau anticeaușiști, una dintre lozinci, pe lângă transformarea Casei Poporului în pișoar, era ca șefii de stat să nu mai stea în vile de protocol, ci la bloc. N-a stat la bloc Iliescu, n-a stat la bloc Constantinescu, dar nici-unul dintre ei n-a atins cota de grandomanie a lui Băsescu. A luat la rând vilele lui Ceaușescu. Pare că i-a căzut cu tronc, mai mult decât vila Olănești, sau cele de pe Valea Prahovei, vila lui Ceaușescu din Covasna. Merge adesea acolo. Vara fuge des la vila din Neptun, locuită cândva de același odios, incriminat în hârtiile anticomuniste cu care Băsescu i-a păcălit pe proști. Băsescu, unicul fost comunist dintre șefii de stat europeni, trece pentru unii, mai ales din străinătate, drept urmașul lui Corneliu Coposu. Trebuie să minți cu har pentru a acredita o astfel de blasfemie și batjocură.

Să-mi arate cineva o hârtie prin care cer renovările de la Vila Dante, zice forțându-și râsul, Traian Băsescu. Nu, nu există o astfel de hârtie. Există în schimb ordine date și indicații de detaliu. Dacă „lovitura de stat” dată luându-i telefoanele secretizate ar continua cu desecretizarea convorbirilor prezidențiale, am găsi, pe lângă comenzi de băutură, și detalii legate de grandomanii locative. Băsescu minte așa cum respiră. Unii sunt încă dispuși să-l creadă. Votul de duminică ne va vorbi direct despre inteligența și forța românilor de a-și asuma istoria și adevărul despre oamenii pe care i-au cocoțat în vârf.