Ion DRĂGUŞANUL

Chestia asta o ştiu chiar de la Gheorghe Flutur. Îl întrebasem, luni, 7 martie, la ora 11 şi 13 minute fix, în Sala „Bucovina” a Consiliului Judeţean Suceava, de faţă cu mulţi oameni, ba chiar şi cu un manelist etno-ciobănesc-botanic (aţi ghicit: de Coşneguţă e vorba!), cum de este posibil să se vândă produse alimentare neambalate şi neprotejate, fie ele şi „bucovinist-ecologice”, în vecinătatea norilor de colb, spulberaţi de vânt, desprinşi de vânt din săpăturile de la viitoarele parcări subterane din faţa Casei de Cultură, iar dl Flutur mi-a răspuns: „Simplu, pentru că Oanea şi Dulgheru nu-şi fac datoria, din prea multă slugărnicie, închipuindu-şi că produsele naturale ar fi afacerea mea”.

Pe Dulgheru cred că îl ştie toată lumea, pentru că este umoristul involuntar al judeţului cu exces de notorietate mediatică: spune poveşti haioase despre vulpile turbate, iar înainte de sărbători se travesteşte turbat, uneori în ţigan (de fapt, încearcă travestirea în rom, dar nu-i iese), şi improvizează scenete turbat şi ţigănesc de comice prin pieţele judeţului.

Şi pe doamna Oanea cred că o ştie toată lumea, domnia sa fiind involuntar umoristă tv: spune comicării despre drepturile consumatorului, dar cu un aer atât de adolescentin-erudit şi de adolescentin-preţios, încât te prăpădeşti de râs, nu alta!

Ambele personaje, deci, sunt foarte, foarte simpatice, aşa că le ştiu şi eu, din vedere teleastă, pentru că mă topesc după umorul de calitate. Încă nu m-am hotărât ce-i cu mai mult haz: obsesia turbării vulpilor la Dulgheru sau adolescentismul erudit-preţios al doamnei Oanea. Parcă Elena o cheamă, iar pe domnul cu turbările, pare-mi-se că îl cheamă Petrea, dar nici pentru unul nu bag mâna în foc (a băgat-o Gheorghe Flutur, când i-a chemat pentru înscăunat drept mahări bugetari, dar încă nu realizează că s-a fript).

Partea neplăcută a poveştii constă în aceea că domnul cu turbarea şi doamna cu adolescenţa mimată conduc două instituţii publice, ambele neiertătoare, prin inspectorii lor, cu comerciantul obişnuit, care vinde produse alimentare oarecum civilizat, dacă nu chiar respectând aproape în totalitate condiţiile de igienă impuse de lege, dar care inspectori întorc ochişorii evlavioşi spre Palatul Administrativ, atunci când trec prin faţa corturilor deschise (n-are Europa, în toată istoria ei, un comerţ în corturi! – de aia îi dăm cu tifla!), în care zac înfăşurate „naturist” în colb urban, gaze de eşapament şi vălătuci de microbi de gripe rebele, dolofane şunculiţe, slănine, costiţe, pastrame şi rasoluri, şiraguri de cârnaţi şi ditamai caşavane, ca pe vremea lui Ştefan, dar din lapte de oaie şi de vacă, în amestec cu E-urile necesare, că doar comerciantul „bucovinean-naturist”, care-şi procură materia primă din moluri (grajdurile-s deja pensiuni!), e deştept şi prinde rapid eficienta tehnologie europeană a împrospătării forţate.  

Este inutil să precizez că, dacă trimiţi o reclamaţie la „protecţia consumatorilor”, o faci degeaba şi că salariaţii ambelor instituţii, închipuindu-şi că liderii lor pot ghici gândurile şi dorinţele lui Gheorghe Flutur, din dorinţa de a-l copleşi cu bucurii, se auto-asmut, ca dictatori ai amendării, numai asupra comercianţilor suspectaţi că ar simpatiza cu opoziţia, aşa că se calcă amendatorii pe picioare, prin dughene cu comerţ de nevoie onest şi civilizat, cu camarazii lor de la alte instituţii ale statului, conduse de alţi indivizi pontoşi, care numai la îmbucurarea lui Flutur visează.

Pentru toţi aceşti directoraşi vremelnici, inclusiv pentru Oanea şi Dulgheru, mai redau câteva dintre afirmaţiile dlui Gheorghe Flutur, făcute la data, ora şi locaţia deja menţionate: „Datorită slugărniciei lor, se crede că toate crescătoriile de porci, că toate abatoarele şi fabricile de cherestea – şi mai ştiu eu ce! – sunt ale mele sau că măcar m-aş afla în spatele acestor afaceri. Nu este adevărat. Eu vreau să ajut mediul de afaceri bucovinean să se dezvolte, să devină eficient, nu să eludeze legile. Şefii instituţiilor statului trebuie să înţeleagă că eu stimulez iniţiativa, dar nu protejez pe nimeni, aşa că au obligaţia să-şi facă datoria aşa cum cere legea”.

Gheorghe Flutur, ca şi mine, a cam prins să chelească, iar Dragoş Juravle, care are o chelie faină de tot, chiar ne-a îmbucurat pe amândoi, susţinând, într-un moment de respiro, că bunul Dumnezeu a făcut capul frumos şi deştept doar la unii dintre bărbaţi, celorlalţi acoperindu-le masiv cu păr chestia aia goală, de deasupra umerilor. Hazos, nu?