Gabriel MANȚĂ

Aşadar aproape i-am bătut pe italieni în amical, deci oficial... ne merge bine! Că s-a jucat altceva, asta s-a văzut fără ochelari. În promo-ul meciului, Lucescu junior spera într-un nou început. De ce începem abia acum, când mandatul său a început de amar de vreme, numai el ştie. Deşi au fost inegali, tinerii au schimbat ritmul. Nici Ropotan, convocat surprinzător, n-a arătat o prea mare maturitate faţă de perioada Dinamo. Pe Florescu îl las în seama celor care vedeau numai tricoul de pe el. „Nu asta se aşteaptă de la numărul 19, nu este un număr 19 autentic”, nu m-ar mira să spună astfel cei care spumegau când Florescu era decar. Probabil că la primăvară, în meciurile care contează, nu va face pereche cu Ropotan, ci poate cu Gabi Mureşan sau chiar cu Gardoş, dacă acesta va creşte în acelaşi ritm. Chiar dacă Alexa a intrat foarte bine în meci, cred că va rămâne cu o convocare conjuncturală, aşa cum, din păcate, sunt destule în mandatul juniorului. E de ajuns să-l amintim iarăşi pe Gigel Bucur, dar şi pe Bilaşco, convocaţi degeaba şi pentru acum, şi pentru viitor.

N-am înţeles reacţia lui Chivu din momentul în care a simţit că s-a accidentat. Vasăzică recuperează omul o minge în defensivă, iese excepţional cu ea pe contră şi când ne aşteptam la o pasă decisivă, ne trezim că bubuie mingea în aut! De acord, i-a cedat muşchiul, dar la fel de bine putea să fie schimbat şi dacă se întrerupea meciul la un gol rezultat din potenţiala sa pasă! Nu l-ar fi solicitat mai mult decât l-a solicitat şutarea mingii afară.

Închei cu încă o zicere a selecţionerului. Cică toată lumea îl vrea pe Mutu, nu poate el să se opună! Cum aşa, de ce să nu poată?! Sper să fi fost o ironie greu detectabilă, altminteri... Realitatea ne arată că ăştia cu scaune importante sub fund pot să se opună, şi încă cum, atunci când toată lumea nu-i mai vrea pe ei înşişi!