Tiberiu AVRAM

În instituţiile statului din judeţul nostru s-a intrat într-o perioadă de acută tranziţie. O tranziţie spre partidul din care face parte noul director, dar şi spre graţiile acestuia din urmă. Ce se întâmplă? Pe vremea fostei guvernări, destul de mulţi dintre angajaţii fiecărei instituţii s-au înscris în partidul directorului. În unele cazuri li s-a sugerat subtil de către şef să facă acest pas, în altele nu a fost vorba decât despre servilismul şi pupincurismul specific. Aşa că, până acum câteva luni, unii funcţionari publici erau devotaţi doctrinei liberale, dar cei mai mulţi erau devotaţi doctrinei democrat-liberale. Se ştie că în unele instituţii erau şefi numiţi de PD (şi care au rămas în funcţie şi după ruperea Alianţei DA), dar în cele mai multe cazuri directorii din judeţ proveneau de la PNL sau fuseseră numiţi pe această filieră. După înfiinţarea PD-L, o bună parte dintre directorii puşi de PNL au cotit-o (sufleteşte) spre partidul al cărui lider judeţean este Gheorghe Flutur. Evident că funcţionarii de care vorbeam, extrem de sensibili la fiecare schimbare, au simţit zbuciumul din sufletul directorului lor, aşa că, pentru liniştea şefului, au hotărât să-l urmeze la PD-L. Acum, avem o nouă guvernare şi noi şefi la majoritatea instituţiilor sucevene. Funcţionarii sensibili de care vorbeam au dat repede de pământ cu carnetele de partid asortate cu vechea guvernare şi au realizat, brusc, cât de mult iubesc partidul noului director al instituţiei. Au dat fuga la sediu să completeze o adeziune sau pur şi simplu au prezentat omagiile pe linie politică noului director, căruia i-au dat şi garanţii că sunt trup şi suflet alături de doctrina şi oamenii formaţiunii politice din care, cu totul întâmplător, face parte noul şef. Tot acum este momentul în care unii şefuleţi mai mici din instituţii se înfiinţează în faţa noului director şi îi demonstrează (doar cu vorbe bine meşteşugite, din păcate) cât de buni sunt ei şi ce bine îşi conduc oamenii din subordine. Evident că noul director, om şi el, este copleşit de avalanşa de pupincurişti. Şi cedează, în sensul că îi consideră buni şi profesionişti pe aceşti umili servitori ai oricărui regim.
Partea proastă pentru respectiva instituţie şi pentru cetăţeanul de rând, amărâtul de contribuabil, este că, o bună bucată de vreme, modul de lucru în instituţii îl vor impune şefuleţii pupincurişti, care s-au impus până acum doar prin incompetenţă şi indolenţă. Dacă directorul este de bună credinţă, va cerne, după o vreme, neghina de secară. Va realiza că cei care dau cel mai bine cu gura acum nu înseamnă că îşi fac şi treaba pe măsura limbuţiei. Dar, ca de obicei, va dura o vreme, iar totul se va face, ca de fiecare dată, pe spinarea şi în detrimentul contribuabilului, al celui care îl plăteşte, de fapt, pe funcţionarul public.