Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Ultimele zile ne-au adus mai multe accidente de circulaţie, unele cu deznodământ tragic, soldate cu morţi, altele mai „uşoare”, în urma cărora s-au înregistrat doar răniţi. În mai toate ştirile despre aceste subiecte apare sintagma „din cauza vitezei”: „Din cauza vitezei, pe un sector de drum în rampă, a pierdut controlul volanului”, „a efectuat o depăşire neregulamentară şi, din cauza vitezei, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers” şi aşa mai departe.
Dacă ne uităm, însă, mai atent, chiar şi numai la cele două exemple, vedem că viteza care a generat accidentul a fost precedată de nerespectarea unor reguli de circulaţie sau de neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic. Invocăm mereu viteza, dar omitem esenţialul, că, de fapt, cauza accidentelor este inconştienţa.
Nu ţin partea vitezomanilor, deşi mi se pare o aberaţie limitarea la 50 km/h a vitezei în localităţi. Am mai spus-o, nu sunt vitezoman, dar în localităţi poţi să mergi liniştit cu 80 – 90 km/h, atâta timp cât nu eşti inconştient. Atâta timp cât reduci viteza când te apropii de un grup de persoane, când vezi copii pe marginea drumului etc. Iar în afara localităţii, poţi să mergi liniştit cu 110 – 120 km/h, chiar şi pe drumurile noastre, fără nici un risc. Dar, în aceleaşi condiţii de prudenţă, de atenţie.
Când circuli cu 140 – 160 km/h, indiferent de marca maşinii, deja mi se pare inconştientă. Când linia continuă este doar de decor, la fel ca şi semnele de circulaţie de pe marginea drumului, este deja inconştienţă. Şi, din păcate, oameni nevinovaţi plătesc pentru inconştienţa altora. Nu vreau să acuz pe nimeni, pentru că, sunt convins, autorii accidentelor provocate din această inconştienţă suferă destul. Să ai pe conştiinţă viaţa unui om nu e un lucru uşor.
Suntem oameni, fiecare greşeşte şi fiecare mai încalcă câte o regulă de circulaţie. Dar hai să o facem atunci când pericolul este inexistent, când singurele riscuri pentru încălcarea acestor reguli le reprezintă amenda poliţistului şi punctele de penalizare. Dacă ar face fiecare acest lucru, numărul evenimentelor nedorite în trafic ar fi infinit mai mic.
Din păcate, aşa ceva nu este posibil. Iar cauzele sunt mai multe. Îmi vin în minte tirurile care nu au limitatoare de viteză (de fapt, toate au, mai ales cele noi, dar au montate şi dispozitive care anulează interdicţia de viteză) şi ai căror şoferi circulă de parcă ar fi singuri în trafic. Evident, sunt legaţi de un program, de o oră de livrare a transportului. Asta e scuza lor, generată de viteza cu care se mişcă această lume.
Mai sunt, apoi, cei care nu au treabă cu regulile de circulaţie. De când cu sensurile acestea giratorii în Suceava (foarte utile, după părerea mea, ca alternanţă la semafoare, pentru fluenţa traficului), descoperi zeci de astfel de exemplare în fiecare zi, care îţi taie calea pentru că au uitat că trebuiau să se încadreze pe banda întâi, pentru a face la stânga. E doar un exemplu. Şi sunt convins că şi dvs. puteţi da nenumărate exemple de cazuri în care disciplina rutieră e pusă pe ultimul loc de unii dintre participanţii la trafic.
De ce atâta grabă? De ce atâta inconştienţă? Chiar merită riscul? Un bun prieten de al meu îmi spunea, acum mulţi ani, că „mai bine ajung mai târziu cu zece minute, cu jumătate de oră, cu o oră. Dar ajung. Asta e cel mai important”. Aşa este, asta e cel mai important.
