Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Aşadar Lăcătuş a părăsit clubul Steaua pe uşa din dos. Probabil uşa o fi fost din lemn, ca şi expresia... Dar sub această expresie se ascunde ceva nedrept, revoltător de nedrept. O ruşine enormă mai ales pentru “acei” suporteri ai Stelei, pentru că oficialii clubului oricum nu cunosc acest cuvânt sau această senzaţie. Am scris-o de nenumărate ori, au spus-o şi alţii, marele vinovat, inamicul chiar, al Stelei este în cu totul altă parte.
OK, să zicem că accept teoria fanilor imberbi, “Lăcătuş nu e antrenor”... Băi, dar pentru ce a făcut el pentru Steaua, pentru ceea ce înseamnă el pentru acest club, pentru patima sa roş-albastră, voi, peluzării, chiar nu puteţi să-i acordaţi un răgaz, un armistiţiu, nu de două-trei sezoane, dar măcar unul – unul singur?! Omeneşte vorbind... Apoi se strângeau nişte mâini şi apuca fiecare pe drumul său. Marele Alex Fergusson n-a câştigat nimica-nimicuţa la Manchester United timp de 4 anişori bătuţi pe muchie, în schimb exigenţii scuipători de sămânţă (de floare şi bostan, băieţi!) pretind din prima marea cu sarea în bucate. Şi în ce condiţii! Cu transferuri impuse, cu jucători concediaţi sau trimişi la echipa a doua în plin sezon, cu ceilalţi terorizaţi prin măscărirea lor pe la emisiuni televizate... Păi numai antrenorul Munchhausen s-a putut extrage din rahat trăgându-se de păr!
Ştiu că Lăcă nu e uşă de biserică, a trosnit niscaiva tibii la viaţa lui, numai ce a arătat fundul şi nişte degete mijlocii galeriei rapidiste. Merita orice amendă, orice suspendare, dar nu să fie renegat de AI SĂI! Care însă vehiculează cu emfază cuvinte gen “simbol” sau “statuie”. Pe Lăcătuş l-au ridicat pe soclu, după care l-au ruşinat ca porumbeii. Marea sa greşeală, riscul său asumat, a fost că s-a întors în camera de tortură a lui Becali, iar acum îşi primeşte răsplata. Steliştii adevăraţi rămân mai săraci, “ceilalţi” – mai sărăcuţi. Cu duhul...
