Ion CRISTOIU

Duminică, 22 iunie 2008, Delegaţia Permanentă a PNL a decis câteva măsuri excepţionale după analizarea rezultatelor obţinute de liberali la scrutinul pentru locale.

Să trecem peste abordarea momentului de către presa de senzaţie. Concentrarea pe cazul Ludovic Orban răspunde întru totul nevoilor de tiraj şi rating. Sunt aici toate ingredientele unei perspective de telenovelă, dragă nespus consumatorului autohton de media, dar nu numai lui: conflict cu note de scandal între două vedete, Călin Popescu Tăriceanu şi Ludovic Orban, înfrângerea unei personalităţi carismatice – Ludovic Orban –, un aşa-zis complot regizat pentru ca adversarul lui Călin Popescu Tăriceanu să piardă.

Să ne oprim asupra abordării la care s-a dedat presa serioasă sau, mă rog, cu pretenţii de a fi serioasă, prin ceea ce televiziunile numesc analişti politici.

Cea mai semnificativă reacţie poate fi definită astfel:

 Bocirea lui Ludovic Orban drept victimă a Tiranului Călin Popescu Tăriceanu şi, evident, scăldarea lui Ludovic Orban în cerneală îndulcită cu miere până la greaţă.

Această reacţie nu merită mai mult decât o simplă consemnare.

Ea aparţine presei puse în slujba lui Traian Băsescu, întruchipate de Oficiosul Evenimentul Zilei şi componentele Trustului de presă al FNI. Desigur, am întâlnit o astfel de reacţie şi la Adevărul. Aici însă nu e vorba de o presă angajată drept cameristă la Cotroceni, ci de o presă fără har, tipică unor multimiliardari precum Dinu Patriciu care n-au ce face cu banii.

Bocirea lui Ludovic Orban ca victimă a lui Călin Popescu Tăriceanu e de două ori hazlie:

a) Pentru că aceeaşi autori, înscrişi în diversiunea Trustului media al profitorilor de la FNI, îi cereau premierului, în decembrie 2007, capul lui Ludovic Orban, schiţând în persoana ministrului o otreapă.

b) Pentru că Ludovic Orban n-a păţit nimic care să-l ducă în postura de a fi jelit ca o ţărăncuţă care şi-a pierdut, prin accident, podoaba fecioriei.

Ludovic Orban a fost scos din postul de preşedinte al organizaţiei de Bucureşti şi nu din cel, cu adevărat important, de ministru al Transporturilor.

Şi n-a fost  scos cu brutalitate, într-un gest de umilire naţională, prin demitere, ci cu delicateţe, prin măsura reorganizării şi, mai ales, a preluării de către însuşi preşedintele PNL a funcţiei temporare.

Altceva ar fi fost dacă Delegaţia Permanentă ar fi vorbit de o sancţiune şi, mai ales, de o înlocuire cu un coleg.

Şi chiar dacă ar fi fost aşa, Ludovic Orban e de presupus a fi bărbat politic şi nu elevă de pension, ca să merite jelirea de către candelăresele din presa lui Băsescu.

Cum se explică această reacţie?

Foarte simplu.

Diversioniştii cotrocenişti s-au gândit să adâncească imaginea unui conflict major în PNL avându-l drept victimă pe Ludovic Orban.

Şi în speranţa creării în PNL a unui nou caz Stolojan.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Diversiunea Ludovic Orban.

Comentarii