Ion CRISTOIU

Nu mai e mult şi se va împlini o lună de când Traian Băsescu, profitând de slugărnicia unsuroasă a mustăriei fraţilor Păunescu, purtând firma B1TV, a denunţat cu huiet corupţia unui judecător din procesul Constanda.

Avându-l ca proprietar pe şeful statului, afirmaţia, făcută în direct şi cu tăria opiniunilor, dezvăluia o realitate de ordin penal:

Un judecător a fost corupt de către un om de afaceri dubios pentru a obţine o sentinţă favorabilă unor interese personale împotriva interesului public.

Având în vedere că procesul Constanda s-a judecat la Bucureşti, chiar dacă la două instanţe, Tribunal şi Curtea de Apel – determinabile în timp momentele reduceau drastic numărul celor ce puteau fi suspectaţi. O simplă anchetă ar fi stabilit rapid vinovăţiile.

Când s-a transmis în direct denunţul prezidenţial a stârnit aplauze contracost în sala ca de circ şi transpiraţia slugoasă a lui Radu Moraru, pe post de cărător de oală de noapte.

A doua zi, aserţiunea lui Traian Băsescu a iscat proteste, aprobări, comentarii.

Într-un cuvânt, mare tulburare.

Scandalul a trecut.

Supunându-se unui blestemat nărav românesc al opiniei publice.

Cel de a se aprinde în indignări sau entuziasme revărsate brusc pentru a se stinge în scurt timp, de parcă nici n-ar fi existat.

La aproape o lună de la zarva de proporţii constatăm, nu fără uluire, următoarele:

Nu s-a întâmplat nimic.

Opinia publică nici măcar n-a aflat identitatea celui acuzat de către şeful statului, d-apoi de vreo măsură luată împotriva lui.

Repetăm, pentru a fi bine înţeleşi: şeful statului n-a denunţat, în direct la TV, o ţeavă care s-a spart pe o străduţă de mahala, amânată sine die de la reparaţia necesară.

Şeful statului a dezvăluit că un judecător a dat o sentinţă aberantă, pentru că a fost corupt de omul de afaceri Constantin Constanda.

Şi nu o sentinţă oarecare ci una care, la vremea rostirii sale (e drept, cu ceva timp în urmă) a stârnit uluiri revoltate.

Un şef de stat, mai ales când e ales prin vot direct şi universal e imaginat de către cetăţeni  ca deţinând informaţii aparte de care omul simplu nu are cum să beneficieze.

În consecinţă, luând cunoştinţă de acuzaţia publică lansată de Traian Băsescu, oamenii de rând şi-au spus că preşedintele n-avea cum să mintă.

Şi dacă preşedintele a dezvăluit un adevăr, se impunea rapid identificarea judecătorului şi sancţionarea sa drastică.

Nu numai pentru că o faptă penală (ceea ce comisese el se înscrie în categoria infracţiunilor grave) e musai să fie sancţionată, dar şi pentru că judecătorul suspectat continuă să dea sentinţe.

Continuă, aşadar, presupunem noi, luând în serios pe şeful statului să fie un pericol public pentru statul nostru de drept.

De ce nu s-a întâmplat nimic după ce Traian Băsescu a făcut grozava sa dezvăluire nu ştiu.

Poate că în ceea ce spunea cu atâta indignare şi, mai ales, cu atât siguranţă nu era nimic adevărat.

Poate că, supraîncălzit de atmosfera de pupici electorali făurită de postul fraţilor Păunescu, a uitat că a făcut un denunţ în direct.

Poate că, deşi adevărate cele dezvăluite, autorităţile obligate să se sesizeze au făcut-o pe mortu-n păpuşoi.

Sigur e că românii au asistat la un nou moment din comedia care se derulează din 2004, de când Traian Băsescu a ajuns la Cotroceni.

Preşedintele face rating, dar nu realităţi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Slugărnicie.

Comentarii