Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Aflu - și nădăjduiesc să fie doar zvon... - că se va cere ”materia religie” la examenul de bacalaureat...
Ei bine, religia nu este o materie... Sau numai asta rămâne, în lipsa Credinței!...
Ar trebui, așadar, să se ceară Credință în școli, nu la Bac. Da, Credință, ca purtare, ca stil de viață, începând cu corpul profesoral; altcumva spus, adevăr, bine, frumos, curaj, sinceritate, smerenie, răbdare, nădejde, iertare și iubirea aproapelui: coleg, elev, părinte etc... După cum iubirea aproapelui s-ar cere și invers: de la părinți spre copii și dascăli... Comportament etic - ar zice un ateu (și corect ar zice!) - adică, trai „în porunci”...
Până una-alta însă, se cere doar evlavie, recitaluri de rugăciuni și citate biblice cu ochii dați peste cap, cruci mărunțele, fușerite ca la alungat muște, sau largi și mărețe și învățarea pe de rost a demonstrației popești,... cimentate ortodox; că ”De-aia-i zice credință ortodoxă, fiindcă-i cea dreaptă și adevărată” - cum le explica elevilor un dascăl în sutană, acum ceva vreme, spre a înțelege tinerele vlăstare cât stă de strâmb treaba catolicilor, a unor credincioși sectanți, a budiștilor etc...
Lucrul ăsta - bunul simț... - dacă nu e deprins în casa părintească (și cea a dascălilor, prea mulți educați fiind cam... așa, ca ei...), nu prea are cum fi deprins în școli... Cine să învețe, ce și pe cine?...
Iar acceptarea de către corpul profesoral, fără crâcnire, a tuturor inepțiilor legislativ-guvernamentale - cu șoptirea dezacordului ”cu programa” doar pe la colțuri, în fumoar, ”la o țigară”- este chiar dovada lipsei virtuților la început enumerate. Cum s-ar zice, trai în păcatul minciunii și al lașității, printre altele; frica pe toate cuprinzându-le.
Tot la iubire ajungem, vrând-nevrând, sau la lipsa ei... Cum pe bună dreptate se întreba un „păgân” pe nume Socrate, ceva mai înainte de Isus Hristos: ”Ce să-l învăț?... Că nu mă iubește?”...
