Două volume din colecția ”Scriitori Români din Cernăuți”, lansate în cadrul întâlnirii din USV

Evenimentul marcat de prezența Consulului General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava a beneficiat și de lansarea a două volume dintr-o serie nouă intitulată ”Scriitori Români din Cernăuți”. La începutul săptămânii promisesem să revenim cu informații despre aceste două lucrări, prima dintre ele apărută în Seria Literatura Artistică, fiind o antologie a poeziei semnate de poetul bucovinean Arcadie Suceveanu și intitulată ”Opera poetică”. Despre apariția editorială a vorbit colegul de generație și prietenul autorului, scriitorul și criticul Ștefan Hostiuc: ”Am deschis portița literaturii împreună cu Arcadie Suceveanu, ne-am tot dat unul altuia întâietate și până la urmă am intrat împreună. Fiind prieten cu el și fiind foarte atent la ceea ce a scris el de la bun început și până acum, prietenia literară a noastră s-a transformat într-o prietenie umană. Pot spune că înțeleg din interior fibra fizică și literară a poetului Arcadie Suceveanu și mă preocupă în mod special aparițiile sale editoriale. Lucrând și la alte proiecte, cu întreruperi de curent electric și sirene de bombardament, printre picături am reușit cu greu să realizăm această carte de care suntem mândri. La cei 70 de ani ai lui Arcadie, împliniți în noiembrie, m-am străduit să-l bucur cu o carte pe care o consider cea mai frumoasă carte a lui, el ajungând astăzi la nivelul poeților de mare importanță a contemporanității.” 

Despre motivația literară a poetului a vorbit și prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu: ”Puțini știu totuși ceea ce reprezintă în literatura română din Bucovina, din Republica Moldova, din România, Arcadie Suceveanu. Poate ar fi fost bine să spunem că el este președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, un om cu multe cărți despre care s-a scris mult, o figură remarcabilă, dar nu o să fac asta. Mi-am pus însă următoarea întrebare: de ce scrie Arcadie Suceveanu? Ce a venit el să spună pe lume? Citindu-i poezia, am văzut acest spațiu imaginar fastuos, ludic, autoironic, spectacular, în spatele lui ascunzându-se tragicul, personal sau colectiv. El scrie într-un anumit fel și acum, la 70 de ani, pentru că se află într-un dialog subteran, într-o hărțuire continuă cu regimul, cu sistemul, cu cei care puteau să-l asasineze. Metafora este un mijloc de a comunica ceea ce nu poți să spui în mod direct.”

Autorul Arcadie Suceveanu a vorbit la rându-i despre drama generației lui de tineri scriitori, într-un spațiu sovietic: ”Într-adevăr putem spune astăzi că scrisul nostru, al acestei generații de bucovineni din Cernăuți de atunci, a fost o formă de rezistență românească, acolo într-un mediu care a prigonit tot ce era românesc în anii de după război și în primul rând instituția românească culturală și literară. Generația noastră a fost cea care a reînnodat, poate intuitiv, fără a conștientiza, firele cu generațiile anterioare, mai ales cu ”Iconarii”, cu poezia și literatura lor. A fost și o formă de a rezista, pentru că în acel mediu din perioada sovietică a fi tânăr poet și a scrie în limba română însemna prin definiție a fi naționalist român. S-a urmărit dispersarea generației noastre de scriitori și s-a reușit. Eu am plecat la Chișinău, Ștefan Hostiuc a fost nevoit să părăsească radioul, apoi și catedra, Vasile Levițchi a fost înlăturat de la catedră, Simion Gociu a fost trimis de la redacție în Cupca, într-un sat la catedră, Ilie Tudor Zegrea abia și-a găsit un loc ca muncitor la o tipografie, producând această fractură  în cadrul generației noastre.” Volumul ”Opera poetică” adună în el o antologie din diferite perioade ale creației poetului, care au fost adunate la inițiativa lui Ștefan Hostiuc, beneficiind de colaborarea și susținerea Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Amintiri despre Bucovina într-o carte incitantă, scrisă de un personaj polivalent

În cadrul aceleiași colecții inaugurate în acest an, în Seria Memorialistică a fost prezentată audienței lucrarea bogată în amintiri despre Bucovina și intitulată ”Sfârșit și început de lume într-un ducat habsburgic”, semnată de Ovid Țopa. Titlul i se datorează cărturarului Mircea Irimescu, iar apariția acestui volum poartă inițiativa lui Dumitru Țopa, fiul autorului Ovid Țopa, care a insistat de-a lungul anilor pentru publicarea memoriilor tatălui său într-o singură carte. O carte scrisă cu un talent literar extraordinar, fără a fabula însă, cu o înfrânare a ficțiunii. O relatare a unor evenimente istorice într-un limbaj pitoresc, fără a literaturiza. Despre fabulosul autor și lucrarea sa ne-a vorbit scriitorul Mircea Irimescu: ”Această carte ridică, într-adevăr, ideea unei anumite ierarhizări de calitate în lumea celor care și-au publicat memoriile. El are o capacitate de a scrie, un talent propriu și scrie și prin natura poziției sociale pe care a avut-o. Ovid Țopa este cel care a trăit în nucleul acelei Bucovine multiculturale, cu de toate, cum se spune. El era cu adevărat multilingv și ar fi trebuit să fie ceea ce pregătea conducerea austriacă și care avea denumirea de <Homo Bucovinensis>, însă nu a fost să fie așa. A trăit de copil în mediul unei familii cu cadre universitare, scriitori, preoți și a avut o capacitate de a învăța și memora cu totul deosebită: a învățat limbi străine, a dat un doctorat serios și a ajuns cadru didactic secundar în Bucovina interbelică. Din postura de cadru didactic în Cernăuți el a prins cele două evacuări. Era un om cu o fire năstrușnică, greu de stăpânit, îi plăcea să vorbească mult, dar era o conștiință. Acest Ovid Țopa transforma mai târziu serile lui de la <Carul cu Bere> din București într-un fel de cenaclu, fiind admirat de toată lumea. Un personaj a cărui activitate merită toată atenția, indiferent din ce unghi ai privi-o.

O carte de literatură memorialistică adevărată, o carte uluitoare despre oameni vii, despre atmosferă, din care poți înțelege foarte multe despre ce însemna Bucovina acelor vremuri. Toți cei prezenți la eveniment au convenit într-un final că trebuie să facă mai mult pentru a se cunoaște și a se apropia prin prezențe culturale din ambele ținuturi ale Bucovinei și din Moldova de peste Prut, printr-o liberă circulație a creației literare și schimburi culturale între creatorii acestor zone.