„Deco Art”, o amintire despre Marea Sarmatică

În Salonul Alb al Casei de Cultură “Platon Pardău” din municipiul Vatra Dornei a avut loc joi, 26 mai, vernisajul expoziţiei de artă decorativă a artistului plastic humorean Radu Bercea.

Un inovator în domeniul decorativului

Cu genericul „Deco Art”, expoziţia etalează un număr de 80 de lucrări-surori (executate în aceeaşi tehnică, cu aceleaşi dimensiuni şi înrămate identic), lucrări realizate de Radu Bercea în maniera care l-a consacrat cu câţiva ani în urmă ca un inovator în domeniul decorativului, un creator ingenios, imprevizibil şi extrem de entuziast creativ.

Sunt lucrări cu reliefuri care conturează forme de o mare diversitate (configurate uneori după ecuaţiile neprevăzutului), reliefuri realizate cu chituri şi gleturi amestecate, colorate apoi cu vopsele acrylice, un univers fabulos în care Radu Bercea scoate în evidenţă cu bagheta lui de magician păsări şi flori, vieţuitoare marine şi castele de basm, o formulă de expresie plastică pe care sculptorul Ion Maftei a circumscris-o inspirat sintagmei „hazardul bine temperat”.

Un discurs plastic armonios

Primit cu entuziasm de dorneni, care au găzduit de-a lungul anilor mai multe expoziţii, Radu Bercea s-a prezentat cu o desfăşurare vizuală bine ritmată, cu un discurs plastic armonios, care combină oniricul cu realitatea în doze perfect cântărite.

De fapt, aşa cum l-a prezentat prof. Victoria Ostaficiuc, Radu Bercea, care „are un suflet de poet”, ne invită „să plonjăm într-o lume fantastică”, „să păşim alături de el într-o lume de vis”, o lume bizară construită pe carton moale de legătorie în altoreliefuri cromatice.

„Un căutător perpetuu”, l-a caracterizat prof. Victoria Ostaficiuc, eu aş spune un descoperitor, pentru că toţi caută câte ceva, dar puţini sunt cei care găsesc.

O veritabilă pictură-Braille

Radu Bercea, care a trecut prin iadul concentraţionar ca deţinut politic, şi-a limpezit sufletul marcat de orori în izvorul creaţiei artistice, iar formula aceasta de expresie în relief, cu materie palpabilă, o veritabilă pictură-Braille, sensibilă tactil şi pentru cei care nu văd, este capabilă să spună mai mult decât urma lăsată de pensulă.

Radu Bercea este poate unul dintre cei care a găsit acel „Oleum Pretiosum” despre care scrie Federico Andahazi în „Secretul culorii pure”, o ficţiune captivantă despre rivalitatea acerbă dintre două ilustre şcoli de pictură europeană, cea florentină, care deţinea secretul matematic al perspectivei, şi cea flamandă, care stăpânea alchimia pigmenţilor.

Aspiranţii la supremaţie ştiau că deţin, fiecare, doar o parte a succesului, dar

şi unora, şi altora le lipsea acea substanţă magică, „Oleum Pretiosum”, capabilă să apropie actul artistic de zbor şi zborul de perfecţiune.

„Adoraţie şi revoltă, tandreţe şi refuz, ardere interioară şi distanţare rece”

Aşezându-l pe Radu Bercea în rândul „sfinţilor dăruitori” (artistul şi-a marcat peste tot trecerea dăruind lucrări sau chiar serii întregi, de la Memorialul Sighet, la Curitiba - în Brazilia, şi de la Cernăuţi şi Ostriţa - în Ucraina, la Puck - în Polonia), prof. Roman Istrati (care a propus un moment de reculegere în memoria scriitorului Fănuş Neagu, care era condus pe ultimul drum chiar la ora vernisajului) a spus că avem de-a face cu un creator „fabulos de imaginativ”.

Un artist care ne propune un „puzzle cromatic”, care relevă „un univers în care este adoraţie şi revoltă, tandreţe şi refuz, ardere interioară şi distanţare rece”.

„Alerg în urma lui ştiind că n-am să-l ajung niciodată”

Radu Bercea, aşa cum a reliefat prietenul şi companionul său artistic, pictorul Ioan Bodnar, este „un căpitan Nemo care ne poartă într-o lume despre care am citit doar în cărţi”.

„Alerg în urma lui - a spus el - ştiind că n-am să-l ajung niciodată, dar mă îmbogăţesc cu energia pe care o degajă”.

Dornenii şi-au exprimat şi ei satisfacţia de a fi din nou alături de Radu Bercea.

Viceprimarul Mircea Rusu, care a transmis salutul administraţiei locale, impresionat de cariera artistului şi de numărul mare de expoziţii (peste 250), a pus firesc întrebarea: „Oare când a mai avut timp să se odihnească Radu Bercea?”.

„Un tablou, un prieten”

Profesoara Paraschiva Abutnăriţei, secretarul Asociaţiei Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor, a remarcat că „Radu Bercea ne surprinde din nou cu complexitatea sa artistică”.

Fiind vorba de un dăruitor, „de un om care are darul de a-şi face prieteni prin modestie şi generozitate”, deviza care-l caracterizează pe Radu Bercea ar putea fi, după cum a spus prof. Vasile Panţâru, „un tablou, un prieten”.

O expoziţie care constituie o bucurie pentru toţi privitorii producându-le, aşa cum a accentuat Ioan Câşlaru, „o stare de aleasă elevaţie”.

Motivul şi culoarea dominantă a lucrărilor - cochilii de scoici în albastru turcoaz - l-au determinat pe artistul plastic dornean David Croitor, geolog de profesie, să spună că este o expoziţie-amintire. O amintire despre Marea Sarmatică, marea care acoperea locurile cu 50 de milioane de ani în urmă.