La nivel central, preşedintele Consiliului Central al sindicatelor era de regulă un conducător comunist intrat în dizgraţia şefului, e vorba de Ceauşescu. O perioadă de timp a fost preşedinte Gheorghe Apostol, un lider bolşevic ilegalist din timpul grevelor de la Griviţa din 1933. Fiind un fel de contracandidat al lui Ceauşescu la şefia partidului, după stagiul la sindicat Gh. Apostol a ajuns ambasador în Argentina.

Dar ce a păţit sinistrul Alexandru Drăghici, acuzat că l-a ucis pe Pătrăşcanu, care fusese ministru de interne sub Gheorghiu-Dej, autor al terorii bolşevice de după 1945, fost membru în biroul politic, cu portretul pus pe pereţi? A fost numit şef al gospodăriei de partid, sau al unei părţi din ea. La conducerea sindicatelor a mai fost şi un alt vechi bolşevic: Mihai Gere. Casa de cultură din Suceava, operă a arhitectului Nicolae Porumbescu, după cum se ştie, a fost plătită şi a intrat în proprietatea sindicatelor. Juridic nu era proprietate socialistă, proprietatea întregului popor, cum erau fabricile şi uzinele, bogăţiile solului şi subsolului etc. În afara proprietăţii socialiste se mai aflau cooperaţia meşteşugărească, cooperaţia de consum, gospodăria de partid, evident, şi birourile de turism pentru tineret. Uteciştii activişti aveau multe proprietăţi, folosite şi de tineri şi de bătrânii comunişti. CAP-urile nu erau, de asemenea, proprietate socialistă. Numai la pionieri, casele lor de stimulare a unor aptitudini artistice erau ale învăţământului.

Mai erau ţăranii de la munte cu proprietăţi individuale, semicapitaliste. La un moment dat, tovarăşul Ceauşescu s-a gândit că proprietatea individuală generează capitalism şi a transformat zonele de munte într-un fel de întovărăşiri agricole.

Era însă prea târziu. Sfârşitul comunismului se apropia. În ultimii ani ai domniei tiranului, vorba lui Emil Bobu, tot pământul patriei noastre a fost declarat proprietatea întregului popor. Este adevărat că, juridic, încă se mai păstrau unele acte normative. La oraş, proprietarii de grădini şi case erau despăgubiţi simbolic pentru a face loc blocurilor. Orice expropiere se făcea prin decret prezidenţial. Efectiv, preşedintele României trebuia să semneze de zor hârtiile originale. Cu stiloul lui de aur. Semnătura lui era clară şi fermă, pusă sub semnul matematic al extragerii rădăcinii pătrate. Sigur că s-a nimerit aşa.

Ce-au mai preluat comuniştii de la putredul sistem capitalist? Alegerile de deputaţi pentru Marea Adunare Naţională. Cuvântul parlament era prea burghez şi nu era folosit. Dacă partidul conducea totul, de ce mai trebuiau alegeri? Le-a inventat în stilul lui bolşevic marele Stalin şi tovarăşii lui, creând Sovietul Suprem. O mascaradă mai mare nu se găsea în comunism. Poate doar realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în cele două funcţii supreme.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fluxul memoriei.

Comentarii