Doru POPOVICI

Săptămâna trecută, un jucător dintr-o echipă de pe lumea ailaltă (adică aia civilizată) a etalat, după un gol înscris, maioul aflat cub tricou, pe care se putea citi un mesaj pro-palestinian. Dincolo de conjunctura concretă (atacul israelian în fâşia Gaza) mesajul era civilizat, ba chiar şi scris corect, lucruri care mă îndoiesc că s-ar fi putut întâmpla dacă purtătorul ar fi fost un fotbalist român. Urmarea? Sancţiune zdravănă, amendă mare şi suspendare pe măsură. Asta, fiindcă în regulamentele federaţiei respective, dar şi a celei internaţionale, există prevederea interzicerii promovării de mesaje cu caracter politic. Principiul de bază, valabil de fapt în oricare sport, e că acestea două, politica şi fotbalul, sunt noţiuni absolut paralele: nu se întâlnesc niciodată! Se ştie că în vremea primelor Olimpiade, cele din antichitatea grecească, războaiele erau întrerupte pe perioada desfăşurării Jocurilor.

Unde ne situăm noi în planul acestei discuţii? Păi, cam pe nicăieri. Adică pentru parodia asta de fotbal românesc, mai important decât aspectul politic şi implicaţiile ce decurg de aici este ca nu cumva în tribune să fie afişate bannere anti-Naşu’, anti-Corleone, anti-tot neamul lor.

Iar capii fotbalului poreclit profesionist, recte Corleone, atunci când nu (mai) fac politică, totuşi cu ce se îndeletnicesc? Că de fotbal, nici pomeneală. Cum cu ce? Cu călătoriile prin Emirate, de sărbători, după sărbători, printre sărbători, prilejuri cum nu se poate mai nimerite pentru discuţii de profil, cu capii ceilalţi, mai mici, de echipe din subordinea Corleonului. De profil, adică mai ales despre jocul la poartă: 6-4, poartă-n casă! După care, reveniţi cu forţe proaspete, se gândiră să ne dea tuturor un marţ: i-au tras domnului pogorât din Mafia o leafă pe măsura poreclei, de 15.000 de euro pe lună! Adică 180.000 pe an, dacă vi s-au blocat neuronii de calcul. Mitică nu joacă la Real sau Chelsea, nici măcar la Scorniceştii care l-au făcut om (eh, e un fel de-a zice, din miliţian nu iese om oricât te-ai zbate). El joacă doar table, de când se ştie şi până când o avea zile. Dar dacă Traian Băsescu câştigă într-un mandat de 5 ani cât Corleone în 10 luni, ceva în ţara asta pute rău.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Politica şi fotbalul.

Comentarii