Alberto Mendez, “ Floarea-soarelui oarbă ” - Editura Leda, 2008

 

Rănile războiului civil spaniol

O carte stranie, această “Floarea – soarelui oarbă” ( Editura LEDA, 2008)  a unui autor nu foarte fecund şi care reuşeşte, totuşi, să se impună postum. Spaniolul Alberto Mendez ( 1941-2004) prozator şi traducător cu o biografie discret-kafkiană, absolvent de Litere şi Filozofie, dar şi journalist, a fost şi membru la Partidului Comunist Spaniol. Care scriitor român de azi ar mai îndrăzni să se afişeşe cu o astfel de apartenenţă ? Doar că Spania nu e România, iar şi Războiul Civil a lăsat răni şi urme adînci cu reverberaţii până azi. Din aceste drame existenţiale scoate Alberto Mendez nişte proze de o excepţională calitate literară. Tezismul militantului nu se regăseşte în aceste patru naraţiuni extreme de artiste, bine elaborate şi rafinat scrise ce constituie trama istorică a povestirilor. “Cei morţi şi cei goi” ai lui Mailer sunt fiinţe vii de această dată. Dau măsura istoriei şi a propriilor destine. Că sunt relatate la persoana întâi, cum se petrece în ultima secvenţă a cărţii şi care dă titlul cărţii – o confesiune-mărtusire abruptă -  sau la persoana a treia, unde memoria, istoria, timpul şi oamenii ies înfrânţi din lupta cu destinul. O proză savant construită, cu valenţe mateine pe un fond dramatic rebreanian. Recomandabilă iubitorilor de literatură bună şi nu celor dispuşi să caşte gura la televizor  cu o carte în mână.

Bedros Horasangian

 

Andre Maurois, “Scrisoare deschisă către un tânăr “- Editura Niculescu, 2008

 

Mic manual de trăit frumos, nu doar bine.

Când eşti convins că nimeni nu te mai poate convinge de nimic nou, iată că evidenţele ne contrazic. Când credem că noi, românii, suntem buricul pământului, exaltaţi după o straşnică beţie sau o partidă de sex, în sfârşit reuşită, ne lovim cu capul de prag, începem să cugetăm iar, eventual pe filiera “Ai dracului ungurii ăştia!”. Greu de admis că mai putem învăţa ceva de la cineva. Şi totuşi. Iată că avem la îndemână, sub semnul surprizei totale  - cine s-ar fi aşteptat ca toate cele 5 echipe româneşti angajate în cupa UEFA să fie eliminate in corpore ! – o carte minunată a unui autor francez, clasic la ei, demodat la noi, numit Andre Maurois. Volumul surpriză şi pentru noi – care tot credem că le ştim pe toate – fals, nu ştim mai nimic! – se numeşte “Scrisoare deschisă către un tînăr” ( Editura Niculescu, 2008, traducerea, cursivă şi fluentă, Mihaela Niculescu). O carte scrisă la optzeci de ani, unde, cu calm, răbdare şi o bună înţelegere a vieţii, ni se livrează ceva EXTREM de important: bucuria de a trăi! Încrederea în forţele proprii şi şansa fiecăruia dintre noi să trăim frumos. Andre Maurois, care era cunoscut ca fin psiholog, se dovedeşte acum şi un înţelept pe măsură. Sunt sugestii şi recomandări practice,  general valabile, despre bani şi căsătorie, credinţă şi timp liber, politică şi femei, şi nu în ultimul rând despre faptul de a scrie. Care salvează pe mulţi de multe necazuri. Până şi  o banală scrisoare devine uneori un colac de salvare. Pe lângă toate celelalte. De neocolit acest frumos şi util îndreptar practic. Chiar şi pentru cei trecuţi de prima tinereţe.

 

Jill Gregory & Karen Tintori, “Cartea Numelor” - Editura Leda ,2008 

 

Cei 36 care salvează lumea. Şi Elena Udrea.

O carte fascinant-misterioasă, cum stă bine oricărei apariţii într-o colecţie “Thriller”, fără să ştim exact reţeta, cum ar fi la sarmale sau baclava, se dovedeşte “Cartea numelor” , recentisim apărută la “Editura Leda”. Autoarele sunt două coniţe americane, pline de premii şi “succesuri”, ca să folosim şi noi ceva din noua terminologie “glossy” a vedetelor dâmboviţene, Jill Gregory şi Karen Tintori. Dacă autoarele sunt americane, trama naraţiunii se consumă prin lumea largă, fiind plimbaţi din Atena la Jerusalim şi de la New York până hăt aiurea-n lume, la Shanghai, Copenhaga, Chicago sau Varşovia. Plonjăm în misterele trecutului, cu cărţi oculte şi fapte ocultate de cărţi, semnificaţii ascunse şi ascunzişuri ale celor ce guvernează lumea pe ascuns, prinse într-o canava palpitantă, evident, dar şi bine rostuită epic. Interesant cu aceste cărţi fără pretenţii de “mare literatură” sunt extrem de bine scrise, dovedind o bună ştiinţă a compoziţiei şi respectând realmente ce ţine de bucătăria meseriei scripturale. O carte ce se citeşte pe nerăsuflate şi, contrar a ce se crede despre “ thriller”, chiar cu idei. Ce pot fi rumegate şi după terminarea lecturii. Suntem în vacanţă, se poate citi cu spor. Măcar de-ar ajunge Elena Udrea Ministru la Administraţie şi Interne, să dormim liniştiţi nopţile cu cărţile pe piept.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Bibliofagia.

Comentarii