La mignona galerie suceveană “MiGal”, spaţiu de expunere care-şi marchează consistent existenţa în perimetrul artistic al urbei, a avut loc vineri vernisajul unei expoziţii de pictură şi grafică prin care autorul, Ovidiu Ambrozie Bortă - BOA, subliniază de data aceasta, mult mai energic decât în anterioarele sale tentative, că se află într-o nouă etapă de definire artistică. 

Cunoscut ca unul dintre graficienii satirici prolifici, dacă ne referim doar la faptul că, în calitate de caricaturist editorialist al “Monitorului de Suceava”, realizează zilnic o secvenţă grafică prizată de public, BOA, care a încercat timid şi cu alte prilejuri să-şi devoaleze preocuparea pentru pictură, ne atrage acum atenţia definitiv asupra faptului că încadrarea sa în rândul creatorilor suceveni se cuvine revizuită.

Antecedentele de care vorbeam nu l-au putut desprinde de statutul de caricaturist, întrucât s-au circumscris unor manifestări la care BOA participa doar cu această tuşantă recomandare de grafician satiric.

Aşadar semnalele precedente, de acum câţiva ani, de la cea de-a XV-a ediţie a Festivalului “Umor la…Gura Humorului” şi de la cea de-a X-a aniversare a “Monitorului de Suceava”, deşi bine receptate şi apreciate de public, nu l-au situat pe alt palier al percepţiei artistice. 

Ferestre către o lume tulburătoare

Remarcam încă de atunci faptul că lucrările lui BOA, inginer specializat în tribologie, o disciplină axată pe studiul problemelor de frecare şi uzare a mecanismelor, deschideau ferestre către o lume tulburătoare, în care rigoarea şi excesul de calcul ingineresc nu diminuau avântul fanteziei, o lume cu puncte de fugă intersectate, care invita privirea să pătrundă în adâncul ei, un tărâm imaginat de un magician, un iluzionist care ne privea parcă amuzat şi oarecum mustrător din spatele tabloului.

Personajele sale ciudate, articulate şi reciclate parcă din piese uzate, luate de pe rafturile unei magazii al cărei gestionar nu se îndura încă să le caseze, proiectate pe fundalul semi-voalat al unei geografii fantastice, sugerau mişcările spasmodice, telecomandate, ale unor cyborgi.

Un poet, prin naturaleţea expunerii temei

Expoziţia de acum, intitulată “Cu cap, da’ fără coadă”, în care BOA ne prezintă şi două autoportrete definitorii (un pastel realizat prin surprinderea elementelor faciale privindu-se, aşa cum a mărturisit el, în oglinda de machiaj a soţiei, şi un ulei în care BOA, aşezat în faţa unui şevalet, priveşte lumea prin lentilele unor...ochelari caleidoscopici), este, după cum remarca maestrul Mihai Pînzaru PIM, mai familiară, prezentându-ne lumea lui BOA, alcătuită din “elemente asimilate firesc”, o lume a cărei “atmosferă este creată prin compoziţie şi prin gama cromatică rafinată”.

Un desenator care, aşa cum a reliefat şi Ion Drăguşanul, cel care l-a debutat deschizându-i calea spre caricatura de presă, “se exprimă pe sine”.

Un artist pe care l-a privit “ca poet, pentru naturaleţea expunerii temei”, un creator care “are mai mult decât forţa culorii şi a desenului”.

O expoziţie fără sfârşit

Prin expoziţia de la “MiGal”, BOA rămâne în arhiva mea de imagini printr-o lucrare căreia i-am semnalat la vernisaj delicateţea şi profunzimea.

În fabuloasa lume a copilăriei, în care, în interiorul domestic al bucătăriei, bunica amestecă pe plită în oala cu fiertură, copilul, cu curiozitatea specifică vârstei, decupează o fereastră în veşmântul bătrâneţii şi al trecutului şi priveşte extaziat spre primăvara din viitor.

“Cu cap, da’ fără coadă”, un “titlu-ecuaţie”, cum a spus BOA, născut din interpretarea inteligentă a sintagmei “fără cap şi fără coadă”, prin care artistul şi-a marcat cei zece ani de la debutul său în grafica satirică de presă, este, aşa cum a subliniat PIM la final, “o expoziţie fără sfârşit”, căreia-i aşteptăm cu toţii însăilarea următoarelor “mărgele” pe salbă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului “Cu cap, da’ fără coadă”.

Comentarii