Mircea Radu IACOBAN

Nu știu cum se face, dar în anii în care am lucrat la Chișinău nu că n-am vizitat vreodată castelul Mimi de la Bulbucani, dar nici n-am auzit de el. Pentru că nu se afla pe traseul capitalei moldave către frontul de la Nistru probabil, dar mai curând fiindcă era pe atunci în ruină și nimeni nu-l credita ca viitoare vocație europeană. Cum să-ți închipui că zidirea din veacul XIX de la Bulboaca va găzdui mai mult decât onorabil 48 de lideri ai continentului? Faptul că „vinăria” boierului Constantin Mimi a fost reconstruită în timp record și cu generoase fonduri europene ar putea da de bănuit că summit-ul U.E. a avut oarece premeditare și n-a fost doar o inițiativă solidară de moment pricinuită de acutizarea războiului lui Putin. Răsfoind ultimele apariții jurnaliere moldave am căutat să văd cum a fost comentat un astfel de eveniment unicat în funcție de orientarea fiecărei gazete și de antecedentele autorilor. Presa de limbă rusă tace mâlc – era de așteptat. Chiar dacă se tipăresc la Chișinău, și „Komsomolskaia Pravda” și „Agumentî i faktî” au redacțiile la Moscova, și, desigur, defilează în falanga propagandei putiniste pentru care evenimentul de la Bulbucani pare a nu fi existat. La vremea summit-ului, paginile lor au găzduit „a contre coeur” câte-o notiță măruntă așezată în cotlonul „alte știri”.  Publicațiile de limbă română însă revin cu ample comentarii și titluri entuziaste (cu excepția „Moldovei Suverane”, asupra căreia voi reveni). În „Literatura și arta”, parlamentarul Ion Hadârcă numește Bulboaca nici mai mult nici mai puțin decât „Itaca Europei”, unde „s-a pus definitiv pe harta lumii mirifica Republică Moldova și de aici încolo putem vorbi ca atare de o independență reală și împlinită după 33 de ani de rătăciri și convulsii între est și vest.” Dincolo de miezul firește apreciativ al comentariului, aflăm și câteva detalii nedate publicității privind ajutorul concret și imediat pe care mai fiecare dintre oficialii invitați s-au simțit obligați să-l așeze în poala inimoasei Maia Sandu, întărind astfel semnele că, în continuare, susținerea occidentului nu-i doar declarativă, ci constant puternică și, mai ales, efectivă.  Mai nimeni n-a venit cu mâna goală! Ca la o nuntă cu dar, Ursula von der Leyen a anunțat suplimentarea programului de asistență macro-financiară a Moldovei cu un miliard și 600 milioane de euro, prim-ministrul Norvegiei a oferit și el un ajutor nerambursabil de 50 de milioane, premierul Poloniei a adus cu el două avioane cargo încărcate cu armament și muniții, șeful UE  pentru politică externă și securitate a făcut la rându-i o donație de 7 milioane de  euro ș.a.m.d. Vor mai fi fiind, desigur, și alte plicuri de care n-avem știință și doar mirii le vor deschide. Chișinăul și Kremlinul au putut desprinde aceeași concluzie, pentru primii încurajatoare, pentru ceilalți deranjantă, și anume că, că, în fine și cu adevărat, Basarabia  nu-i singură. Doar citata „Moldovă Suverană” mai apasă pe frână, titrând (absolut justificat de altfel): „Față de Rusia, Moldova are aliat întreg occidentul; în fața inamicului intern este pe cont propriu.” Ceea ce, din păcate, este adevărat. Dacă articolul cu pricina (altfel vag consemnativ și neangajant) n-ar fi semnat de Mihai Conțiu, ai putea zice că titulatura izvorăște din bune intenții prevenitoare, numai că personajul cu pricina nu-i doar dubios, ci și total lipsit de orice credibilitate. A fost un aprig susținător al președinților de tristă amintire Voronin și Dodon; acum susține cu aceași fervoare destinul european al basarabenilor! S-a compromis definitiv prin zecile de articole injurioase până la scabros și scatologic, absolut inpublicabile din cauza violențelor de limbaj față de care și înjurătura de mamă pare floricică nevinovată.  Le-a tipărit frecvent aceeași „Moldovă Suverană”, într-o lungă campanie împotriva lui Grigore Vieru, Nicolae Dabija ș.a. Culmea culmilor: tot Conțiu l-a dat în judecată pe Vieru pentru... compromiterea imaginii! Personajul ciudat, cu pălărie de cowboy și mustață gen Dali, este originar de pe la Bacău, s-a remarcat în calitate de staroste al chefurilor cu lăutari de la Focșani, și s-a aciuat peste Prut, unde, repede, a căpătat a doua cetățenie – după care, iar o culme a culmilor, a cerut azil politic în Republica de la Tiraspol! De necrezut și de necomentat: îl văd acum pe Conțiu în caseta redacțională a „Moldovei Suverane” cu funcția de redactor-șef adjunct! Își apără pe facebook gazeta susținând că-i singura din Moldova nefinanțată de nicăieri. S-o creadă mutu’, doar nu trăiește cu duh sfânt, pompează Moscova banii ce răsplătesc serviciile propagandistice deghizate în filo-europenism prestate de ciudatul lumpen-gazetar de Bâc-western! Nici nu mai știu cum am pornit de la Mimi și am ajuns la Conțiu. Iertare, văd că  spațiul rubricii s-a terminat.