Mircea Radu IACOBAN

Propun un exercițiu de imaginație: Coronavirusul pe vremea lui Ceaușescu. Hai că la asta nu ne-am gândit! Mai întâi și-ntâi, în cele două ore de transmisie tv., românii ar fi fost insistent informați că Apusul, aflat în precar echilibru pe marginea prăpastiei, este devastat de o epidemie cumplită din pricina negrijii  față de om și a exploatării sălbatice tipice sistemului capitalist (în articolul de fond din „Scânteia”, Brucan a tăiat „tipice” și a înlocuit cu „proprii”). În disperare de cauză și cu nerușinare, se încearcă aruncarea vinei asupra Chinei, stat socialist model în respectarea drepturilor omului și principal susținător financiar al Organizației Mondiale a Sănătății. România respinge cu hotărâre tentativa murdară de învinuire a prietenei sale statornice, China, țară cu care împărtășește idealuri comune și colaborează rodnic pentru continua înflorire a lagărului socialist și atingerea orizonturilor comunismului biruitor (Brucan intervine din nou, înlocuind „murdară” cu „rușinoasă” și completând „orizonturile” cu necesarul adjectiv „luminoase”).

Datorită măsurilor luate la timp și a bunei funcționări a sectorului sanitar, în România nu s-au înregistrat și nu se vor înregistra vreodată cazuri de infectare cu Covid, ceea ce arată superioritatea sistemului medical de stat coordonat cu înțelepciune vizionară de Secretarul general al PCR, tovarășul Nicolae Ceaușescu (de astă dată intervine în textul Comunicatului Oficial șeful propagandei, Popescu-Dumnezeu, adăugând propoziția finală „și a prețioasei contribuții a tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, om de știință de larg și solid prestigiu internațional.”) După două zile, este chemat la Ministerul de Externe un ambasador dintr-o țară nordică, spre a i se reproșa știrile găzduite de presa din țara lui potrivit cărora în România Coronavirusul face ravagii: nu-i vorba decât despre câteva cazuri de banală gripă adusă de peste ocean de o echipă de curling invitată la un meci amical în Covasna. A cincea zi: într-o scurtă notă, „Scânteia” anunță destituirea ministrului Sănătății care, datorită unui stil de muncă depășit și neadecvat, a automulțumirii și a voluntarismului sectar, nu a respectat indicațiile prețioase și a lăsat fără cuvenita replică epidemia adusă la noi de sportivii americani. În fotoliul ministerial se va instala un dentist din Scornicești.

Purtarea măștii a devenit sarcină de partid, numai că unii tovarăși încearcă s-o deturneze în egoist scop personal (Coana Leana și-a arătat indignarea combătând deviaționismul actriței Violeta Andrei, care a purtat o indecentă mască cu floricele roz, în timp ce restul prezidiului feminin cu coc arbora protecția-stas, colorată muncitorește în ton cu salopetele bleu-gri.) Granițele de ce să mai fie închise, când... Prima decizie luată: zăvorârea Alimentarelor (că tot nu găseau în rafturi decât oțet și garizi vietnamezi). Drept pentru care au dispărut și cozile, efect salutar de mult dorit, benefic pentru imaginea orașului și a țării. S-au închis imediat și restaurantele, ceea ce a privat Securitatea de o principală sursă de informații „la pahar”.

A apărut și alt impediment: cum să mai identifici exact mascatul ce înjură la coada la butelii? Demascare cu mască? Oricum, Covid-ul, existent sau inexistent, ar permite izolarea „legală” a incomozilor. A doua: planificarea recoltării testelor, numărate ca la alegeri, astfel încât să reprezinte o corespunzătoare dinamică a pandemiei. Suzănica de la Cultură, după ce a condus discuția despre debuturi convinsă că-i vorba de rebuturi, a cerut coriștilor Operei să cânte mai tare (se aude greu cu mască). Poetul ieșean H.Ț., după ce a ieșit din greva pasivă (anunțase că nu mai scrie poezie patriotică până când nu i se repară liftul la bloc) a publicat cu succes ciclul „Cu toți, într-o suflare / Să-nvingem molecula!”, izbutind cu măiestrie să împreuneze însuflețitor rimele zid-Covid-partid. Uzinele au fost și ele închise – că tot n-aveau nici comenzi, nici materie primă, iar studenții și elevii (încă nu exista școala online) au fost trimiși, distanțați social și împreunați moral, la porumb și sfeclă. Păunescu: „Uniți în gând și-n faptă / Să facem înc-odată / din greaua încercare / O mare sărbătoare”.

Au fost zăvorâte și cinematografele, așa că Becali a rămas fără obiectul muncii (biletele la suprapreț). Mașinile, cu drept de circulație soț ori făr’de, vor ieși în stradă în anii bisecți, inovatorul fruntaș născocitor al izoletei va ajunge fericit Erou al muncii socialiste, iar Arafatul de atunci (că trebuia să existe unul, corespunzător verificat) deputat în MAN, după care va fi trimis tacit pe tușă din pricina inacceptabilului spor de notorietate.

Capitala, devenită prelungire a cimitirului Străulești 12, va trebui să poarte destui ani la fel de impusa mască a iubirii pentru „eroul între eroi”, în vreme ce revoluționarii, simțind vântul schimbării, capătă temei să-și  pregătească dosarele. Morții cu morții, cinste amintirii lor, viii cu viii.

Brrr, ce scenariu!