Google
TOYOTA - Programul Rabla 2020
TOYOTA - Programul Rabla 2020
TOYOTA - Programul Rabla 2020
 
vineri, 10 apr 2020 - Anul XXV, nr. 84 (7389)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,8432 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,4053 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Timflow
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

Să mai uităm de virus!

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Când era copil, Grigore Vieru, din sătucul lui, Pererâta, privea malul celălalt al râului, visând să treacă Prutul. Tot în copilărie, Ștefan Susai, aflat pe malul românesc, declară că visa și el să treacă Prutul, evident, în sens opus. Susai, ciudat și, fără îndoială, valoros condeier, este autorul unei la fel de ciudate cărți-jurnal-album recent ieșită de sub tipar: „Coropcani 110 –  zestrea satului, povestea satului”. I-am mai recenzat în această rubrică două cărți, o monografie a comunei Miroslava și un volum de proze, „Hora cu cinci fete”, de fiecare dată cu bucuria întâlnirii cu un scriitor original, beneficiar al accesului la metafora proaspătă și continuator al lui Ion Druță (pe care-l divinizează) în deslușirea  ethosului inter-riveran Prut-Nistru. În ce-l privește pe Druță, am opiniile mele: bun scriitor, excelent dramaturg (i-am jucat, în 1988, două piese în aceeași stagiune la Naționalul ieșean, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată în întreaga istorie a celei mai vechi scene ieșene în afara anului comemorativ Caragiale, 1912; și, în 1988, am dus tot teatrul la Chișinău spre a-l sărbători pe dramaturg la împlinirea celor 60 de ani); mă despart însă total de credința lui Druță într-o nouă „Moldovă Mare” și-n existența unei „limbi moldovenești” deosebită de limba română. N-aș zice că dramul de sânge slav din genealogia familiei Susai motivează adulația pentru cel care, într-adevăr, „a scris cele mai frumoase povești despre țărani, sat și Moldova”, ci evidenta lui prețuire față de remarcabila literatură rusă din toate timpurile, pe care cunoașterea limbii lui Tolstoi l-a ajutat s-o parcurgă cum se cuvine. Moscova este capitala spiritualității ruse, Druță trăiește la Moscova, iar Susai tinde a-l îngloba instinctiv în acea tradiție și descendență, deși „marca” Druță îl așează într-alt canon, poate nu chiar atât de onorant, dar, oricum, altul.

Nina Corcinschi, directoarea Institutului de Filologie al Academiei de la Chișinău, observă că Ștefan Susai „are un suflet pribeag, îndrăgostit de drumuri moscovite”. Este dreptul lui, fiecare iubește și respectă ceea ce consideră că merită și, la urma urmei, nici nu interesează fondul acestei recenzii. O altă cercetătoare, Nina Pilchin, în urma unei „disecții poetice”, stabilește „procentajul” lui Susai: „51% sămănătorist și 49% avangardist, urmaș al lui Maiakovski”. Parcă... prea matematic! Iar Nina Corcinschi mai spune că „autorul este un împătimit de gustul autentic și natural al ruralului”. Cam aici s-ar situa, de fapt, miezul interesului pentru această carte, care-i o pledoarie pe alocuri dramatică, chiar disperată, pentru satul moldav, primejduit de dispariție dimpreună cu țăranul român cu tot. Și autorul nu se rezumă doar la vorbe, ci „bântuie” satele basarabene din preajma Prutului (trece frontiera în medie de 60 de ori pe an!) identificând ignorate comori etnografice, inițiind acțiuni de refacere a vechilor zidiri ajunse în ruină, elaborând strategii culturale; intervievând locuitori din toate categoriile, își face pretutindeni tovarăși locali în acțiuni de salvare a ceea ce se mai poate fi salvat, fiind perceput ca un reprezentant fără portofoliu al unei entități nedefinite, îndemnurile căreia localnicii le urmează cu credință.

Satul Cioropcani este alcătuit aproape în egală măsură din români moldoveni, ucraineni și ruși, care trăiesc de când se știu în bună înțelegere și în aceeași generală sărăcie brutal accentuată în era post-sovietică. Surprinde, desigur, că în universul colectivităților basarabene cercetate tema unirii pare a fi cu totul absentă. Barem o singură dată nu-i evocată, și asta, pare-se, nu din pricina refuzului autorului de a o identifica, ci pur și simplu fiindcă nu-i o dominantă a aspirațiilor și preocupărilor localnicilor. Eterna cale de salvare ar reprezenta-o doar trenul Ungheni-Moscova, cel care prilejuiește umile evadări, rareori urmate de succes, cel mai adesea de dezamăgiri și întoarceri. Parcă pentru a-și face curaj, mulți dintre intervievați își încheie declarațiile cu fraze de tipul „Nu aș pleca niciodată din sat chiar dacă aș fi tânără” ori „Nu toți trebuie să plece din oraș sau în alte țări”, „Satul meu reprezintă și va reprezenta pentru totdeauna acasă, indiferent unde mă vor purta pașii.”

Din păcate, ruralul moldav oferă acum prea puțin, principala cauză fiind considerată, în afara sforăriilor politicalelor, mărunțirea proprietății funciare. Absolut remarcabile fotografiile: și cele color ale sutei de mirabile covoare strămoșești redescoperite și aduse la „sărbătoarea covorului” (inițiată de Susai), și ale prosoapelor brodate, dar mai ales pozele vechi, în alb-negru, ale sătenilor, din dreptunghiul cărora rar răsar zâmbete depline, în deplin contrast cu hlizeala inconștientă a selfi-urilor de azi. Iar cel de al treilea capitol, „Jurnalul”, te pune pe gânduri: sunt pagini de mare sinceritate, de bună și autentică literatură, triste în esență, prea puțin încurajatoare, mai ales acum la ceas de pandemie care nu alege. O carte neobișnuită; merită din plin citită, indiferent ce prejudecăți am avea. Chiar dacă poate nu și-a propus, condeiul scriitoricesc al lui Susai, inspirat mânuit, izbutește să ne clatine din credințe, din păcate împingând și mai departe orizontul unirii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Să mai uităm de virus!.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 2 voturi
Să mai uităm de virus!5.052

Shopping City Suceava
MedClinic
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Autentificaţi-vă pentru a posta comentarii!
Remember
Am uitat parola Înregistrare

Monitorul doreşte ca acest site să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ.
Din acest motiv, cei care postează comentarii la articole trebuie să respecte următoarele reguli:

1. Să se refere doar la articolul la care postează comentarii.
2. Să folosească un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legătura cu textul.
4. Username-ul să nu fie nume de personalităţi ale vieţii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greşeli, incoerenţă, lipsă de documentare etc.

Nerespectarea regulilor menţionate mai sus va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinţă interdicţia accesului la această facilitate a site-ului.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Abonamente Monitorul de Suceava
Toyota - Programul Rabla 2020
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei