Google
 
joi, 14 iul 2016 - Anul XXI, nr. 163 (6276)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,648 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,0896 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi și să nu crezi!

Fantome

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Am văzut, grație internetului, cum mai arată Fidel Castro. O fantomă! Nu ştiu dacă o fi de bine sau o fi de rău, dar, iată, mărturisesc: l-am cunoscut pe Fidel... personal. În 1972 mă aflam în Antile, pentru a scrie o carte despre Cuba. Cartea a apărut în anul următor („Din Azore, în Antile”, 1973). Am scris-o cu ocolişuri şi eschive de tot felul; înaintea mea fusese în Cuba suceveanul Platon Pardău. Şi-a publicat, la întoarcere, însemnările de călătorie, notând inclusiv faptul că i s-a părut excesivă supravegherea poliţienească... pe plajă. Imediat a protestat Ambasada Cubei la Bucureşti, cartea a fost retrasă din librării şi trimisă la topit. Spre a nu repeta astfel de experienţe, am amânat pentru... când se va putea referirile la trista viaţă de zi cu zi a cubanezului, scriind mai mult despre istoria insulei şi, mai ales, descriind spectaculoasa natură a acestui colţ de lume despre care Columb a spus că-i „Tierra mas hermosa que ojos humanos nunca vieron” – cel mai frumos pământ pe care l-au văzut vreodată ochii omeneşti. La finalul unui miting maraton din piaţa havaneză „A Revoluţiei”, unde Fidel a vorbit aproape şase ore, înfierând cu vehementă mânie proletară imperialismul american (el, fiu de mare moşier!), i-am fost prezentat lângă un colţ de tribună („românul care va scrie despre noi”), mi-a strâns în fugă mâna, mi-a urat un bon viaje şi succes în descoperirea Cubei revoluţionare. Se zice că poţi desluşi caracterul omului după modul în care-ţi strânge mâna, dar nu cred că proba poate avea valabilitate în cazul oamenilor politici, care şi-au automatizat de mult gestul, depersonalizându-l total. Oricum, reţin acea molatică strângere de mână, orânduind-o în galeria personală shake hand alături de gestul similar, dar mai sincopat şi, parcă, mai feminin cu care m-a onorat, în China, Den Siao-Pin. Ambele personaje au marcat puternic istoria veacului XX; nu-i puţin lucru să le fi fost, chiar pentru câteva clipe, în preajmă. Noroc de fotografiile-martor, altfel, aş crede c-am visat!... Pe vremea aceea, adică, în urmă cu 43 de ani, Cuba suferea aprig din pricina blocadei americane, a hei-rupismului politic, a salturilor din campanie în campanie şi a lipsei flagrante de stimulare concretă a muncii. („Zafra” de pildă, adică, bătălia zahărului, se reducea, de fapt, la recoltarea trestiei, care, fiind plantă perenă, vreme de peste 40 de ani n-avea nevoie de arături, însămânţări, praşile, întreţinere etc. – totul era să fie... culeasă!) Rezultatul: traiul pe cartelă. Erau trei categorii de cartele: pentru alimente, pentru produse industriale, pentru îmbrăcăminte. Un cubanez avea dreptul, pe lună, la 2,7 kg. de orez, 1 kg. fasole, 2,7 kg. zahăr (de familie), 114 mililitri (!) de ulei, 400 gr. carne de pasăre, 1,8 kg. cartofi, 400 gr. biscuiţi (de familie), 800 gr. paste făinoase, una chiflă de 50 grame pe zi, 3 cutii de chibrituri (de familie), ½ săpun de baie, 3 pachete de ţigări, plus încă unul de ţigări „suave”, 1 litru de lapte la două zile pentru copiii până la 7 ani. Asta, teoretic. Practic, luai ce se (mai) găsea. Posesorii cartelei erau programaţi alfabetic, în câte o zi a lunii, când puteau să afle articolul jinduit, sau nu. Adesea, nu. În cazul cartelelor pentru produse industriale, structurate pe grupuri de articole (un bec, sau o clanţă, sau 50 de cuie, sau un foraiber, sau, o şurubelniţă – atenţie, sau, nu şi) când îţi venea rândul alfabetic, te procopseai cu ce se-ntâmpla. Nu erau becuri, luai clanţă. Stabilit de-o viaţă în Cuba, plasticianul român Sandu Darie, figură pitorească şi bine cunoscută în lumea artelor, era autorul unor apreciate „sculpturi cinetice”, care aveau piese în mişcare, acompaniate de sugestive jocuri de lumini. Cum nu găsise, de ani buni, becuri pentru fiecare „sculptură”, când mi-a prezentat colecţia a trebuit să aştept deşurubarea unicei surse şi re-înşurubarea la piesa următoare... Acum, America redescoperă Cuba. Mai bine mai târziu…

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fantome.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 10 voturi
Fantome5.0510

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei