Mircea Radu IACOBAN

De câte ori am avut prilejul, am pledat (inclusiv în această rubrică) pentru echilibru și moderație în toate cele, inclusiv în prestația publică. E tot mai greu de găsit, în postata gazetăriei, tonalitatea calmă și echilibrată, singura în măsură să îngăduie privirea obiectivă „sine ira et studio”, singura capabilă să ofere textului necesara credibilitate. În funcție de orientarea gazetei ori a postului tv, atitudinea tinde către extreme: ori e albă, ori e neagră. Nuanțele dispar, făcând loc exagerărilor, interpretărilor șirete, proceselor de intenție, ignorării argumentului inconfortabil – dacă nu chiar grobianismului pur.

Scandalul tricolorului de la Covasna, care a inflamat spiritele în ultima săptămână, nu face excepție de la regula „totul sau nimic”: luările de poziție sunt flagrant pro și la fel de flagrant contra, cu acuta partizanatului depășind limitele. Citez dintr-un articol scris, nu mă îndoiesc, cu emoție și bună-credință, dar eșuat într-un gongorism de zile mari: „Sabina, Fiică a Pământului cu nume predestinat! Tu ai făcut, cu voia lui Dumnezeu, să se înțeleagă că acest popor, adesea pedepsit cu hulă, este sieși marele giuvaier. Dumnezeu a lucrat prin tine... (etc., etc.) Prin tine, Sabina, Fiică a Pământului, Steagul nostru are iarăși inimă! O inimă de copil pur, sub zodia Fecioarei Maria, Ocrotitoarea Grădinii Maicii Domnului (...). Ai luat minunea culorilor din Pentagrama sacră a identității care se păstrează în taine, așa cum numai basmul și balada le pot ține minte...” Ca să vezi ce se întâmplă când te ia valul!

Un simplu gest considerat frondă provocatoare (dar cum să constituie provocare tricolorul... în țara tricolorului?) primește proporții mitice prin asociere cu pronia cerească și prin derivare baladescă. Hai să fim serioși și să păstrăm măsura!

La polul opus, articolul lui Sorin Ioniță din publicația Andreei Pora, „Revista 22”. Titlul vorbește de la sine: „O Jeanne d’Arc de Covasna și războiul celor două cârpe”. Mai greu de priceput care-i cea de a doua „cârpă”, fiindcă în toată tărășenia nu s-a vorbit decât despre tricolor. Pe care autorul îl consideră, cum se vede, cârpă. Aș spune că, la urma urmei, e dreptul lui, dacă n-am ști că-n țara pe care „cârpa” o simbolizează, dl Ioniță a fost cadorisit de trei ori cu funcții mănoase de președintele României, inclusiv cu aceea de consilier prezidențial.

Mai departe, Sabina din Covasna este văzută ca „o proastă mică dar cu tupeu” (va fi având autorul informații privind IQ-ul elevei?), care a pus în scenă un „exibiționism prostesc”, „șovin” și „xenofob”. Dacă luăm ultimul termen în accepțiunea sa etimologic reală (dicționarul: xenofobie, de la xenos + phobos = frică de străini, și nu ură) observăm că taman frica nu i se poate reproșa adolescentei – dar asta ar fi altă discuție.

Revenind la aserțiunile curat antiromânești și, în subtext, promaghiare ale consilierului prezidențial, se poate urmări traseul înfiripării afinităților, așa cum reiese din CV-ul (altfel, cu totul impresionant) dlui Ioniță. Care a fost Raportor pentru LGI Budapesta la Conferința Pactului de Stabilitate în 2004, a fost Fellow al Programului IPF la OSI Budapesta în 2000-2002, din nou Fellow în 2005-2006, a urmat Cursul World Bank Institute Budapesta în 2000, a participat la Școala de vară a CEU Budapesta în 1997, este master în științe politice la Central European University (1997) Budapesta, a frecventat din nou Școala de vară a CEU Budapesta în 1999 - și tot așa înainte. Să mai menționăm că dl Ioniță, care-i director de cercetare la Societatea „Academică” a dnei Mungiu și a fost în conducerea Institutului Cultural Român, conduce ONG-ul „Forum expert” (cu patru membri înregistrați) care a trimis președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, vicepreședintei Vivianne Reding, comisarului pentru afaceri interne Cecilia Maelstrom (ș.a.) o scrisoare prin care cerea imperios să i se aplice României sancțiunile anterior aplicate Ungariei („We believe similar actions are necessary in our case”).

Un argument al cererii: „Urmează (în România, n.n.) Ordonanța de demitere, înainte de sfârșitul mandatului, a judecătorilor Curții Constituționale”. Care fantasmagorică Ordonanță, crasă imposibilitate juridică, n-a fost niciodată pe vreo ordine de zi a Guvernului și, evident... emisă la fel de niciodată.

Uite cum vin de se leagă toate...