Google
 
marţi, 26 feb 2013 - Anul XVIII, nr. 46 (5253)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6559 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9517 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi și să nu crezi!

Olga

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

 

S-a dus și Olga! În rastelul de la „Eternitate”, unde răposații sunt aliniați ca-n vitrină de muzeu (și unde ne va fi hărăzit și nouă un locșor provizoriu), Olga Rusu arborează un rictus al suferinței – încă un semn, dacă mai era nevoie, că despărțirea de cele lumești ușoară și senină n-are cum fi. Și Olga, și Liviu, soțul ei, mi-au fost colegi de grupă în Universitatea anilor '57-'62; eram teribil de săraci, învățam parcă în disperarea să nu ne ia cineva studenția înapoi – era singurul nostru bun lumesc și ni-l apăram tocind cu înverșunare sumedenie de cursuri utile, deopotrivă cu altă sumedenie, de tot inutile.

Liviu s-a numărat printre cei dintâi foști colegi strămutați definitiv la „Eternitate”. I-am publicat întâia carte la „Junimea”, în 1976 („Vreme trece, vreme vine”), și viața i s-a schimbat spectaculos: dintr-un june filolog șuetard și jemanfișist a devenit un cercetător împătimit într-ale muzeografiei, autentic model al dedicării în profesie. Olga i-a fost mereu alături (au semnat împreună, între altele, cercetarea „Lumea rromilor în Moldova”) și, după mutarea lui Liviu pe cealaltă lume, a continuat și adâncit investigațiile documentaristice în istoria Iașilor. Îi datorăm colecționarea și ordonarea imaginilor din urbea de odinioară, înmănunchiate în albume ce recreionează înfățișarea Iașilor de altădată, cu firesc accent pe făptura edificiilor dispărute.

Olga a coborât, acum, în împărăția subpământeană a „Eternității”, ale cărei eflorescențe supraterane le-a examinat și catalogat piatră cu piatră, până la gingașe amănunțimi de genul „în partea dreaptă a bustului, în incizia lăsată de o schijă din al Doilea Război Mondial, în fiecare vară își construiesc cuib două păsări...” (la mormântul lui Dimitrie Anghel). Totul fiind tratat cu prețuirea cuvenită unui fond cultural de mare excepție – motiv pentru care și-a și intitulat cartea din 2008 „Patrimoniul cultural ieșean: Cimitirul Eternitatea”. Cele 434 de pagini adună o cantitate enormă de informații (te întrebi cum și de unde au putut fi culese atâtea detalii biografice!) despre 1.180 de personalități, de la Kogălniceanu și Creangă la al de Carmil Tocănel (care a compus Imnul Papal însușit de Vatican), la generalul Cerchez, căruia Osman Pașa i-a predat sabia la capitularea Plevnei, ori la sublocotenentul moldovean mort acum șapte ani în Irak. E-un fel de „Who´s who” ieșean, implacabil rămas deschis.

Rătăcind printre mormintele conștiincios inventariate de Olga Rusu afli și eroi ai războaielor mondiale, și funcționari cfr, și foști mari proprietari, și ofițeri mărunți, și actori de renume, și neveste de rând, și mari oameni de stat, și unioniști, și antiunioniști, și comuniști, și anticomuniști – destine împlinite, destine ratate ale unor trecători prin astă lume în care au izbutit să lase fie urma notabilă a vreunei înfăptuiri, fie o mărturie funerară în piatră cu valoare artistică de sine stătătoare. O carte menită să atragă mai hotărât atenția asupra grijii pentru păstrarea memoriei celor care nu mai sunt și să demonstreze încă o dată legitimitatea avertizării lui Asachi „Un popor fără morminte moare și nu are dreptul la dăinuire și istorie”.

La „Eternitatea”, Olga s-a înregimentat printre personajele cărții sale. Din grupa de filologi 234, care au pășit pragul Almei Mater în 1957, a mai rămas cam jumătate. Și la fiecare despărțire definitivă ne amintim spusele lui Efrem Syrul: „Omul moare de atâtea ori de câte ori pierde pe unul de ai săi”. Ori, altfel spus, de Victor Eftimiu: „Cu fiecare dintre cei / De care moartea ne desparte / Murim și noi, lăsând o parte / În fiecare dintre ei.”

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Olga.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 6 voturi
Olga5.056

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei