Cătălin MIHULEAC

Nemulţumirea populaţiei este reală, dar apariţia domnului profesor Virgil Măgureanu, ieşit cu creta în mână la tablă, a risipit aura de spontaneitate care învăluia mitingurile din ultima vreme. Dacă mai punem la socoteală şi asigurarea venită de la musiu Ponta, cum că şefii serviciilor secrete româneşti nu vor fi schimbaţi la viitorul dans din buric al puterii care se preconizează, avem în faţă scenariul exact.
Anume că acei şefi care îşi vor păstra funcţiile şi-au mobilizat trupele, pentru a închega şi a creşte densitatea mitingurilor şi la Timişoara, şi în toată ţara, şi în afara ţării. Doar aşa mai au activitate şi angajaţii din serviciile secrete, mari pasionaţi în ars gazul de pomană, precum şi în tăierea frunzelor pentru câini.
Am conspectat şi eu mitingurile astea. Ceea ce m-a dezamăgit crunt la ele este că lozincile ieşite din gura manifestanţilor nu au progresat deloc în ultimii 20 de ani. Ceea ce se striga acuma două decenii la adresa lui Iliescu şi a partidului său, se strigă şi acuma, numai că la adresa urâtului ăstuia şi a grupării sale. „La palatul Cotroceni cântă cucuveaua / Băsescu şi ai lui şi-au găsit beleaua!”, „Monarhia salvează România!”, „Jos, Băsescu!” sau „Boc-Boc-Boc, demisia pe loc!”. Hai să fim serioşi. De parcă mogâldeaţa aia de Boc ar fi de capul lui, să demisioneze dacă ar vrea.
Lozinci botezate cu apă de ploaie, pe cuvânt că da. Ca să nu mai vorbim de total imbecilul „Jos comunismul!”, pe care l-am auzit pe buzele rujate abundent, croite pentru activităţi „XXX”, ale unei dudui care demonstra la Londra. Ce demonstra ea la Londra? Că dăm gagici mişto la export!
Serviciile secrete, cu toate că au atras în rândurile lor destui scriitori, au probleme mari cu creativitatea artistică. Ce frumoasă ar fi, de pildă, o lozincă precum: „Traian Băsescu / Prezidează doar cu sexu’” sau  „Emil Boc e un pârlit de breloc!”. Ori mult mai plasticul şi mai adevăratul „Traian şi cu Lenuţica / Se consultă cu puţica!”.