Cătălin MIHULEAC

Nu-i nici o noutate că şpăgile din România nu ocolesc nici arta, acolo unde, ca să ai parte de un debut frumos, urmat de o carieră corespunzătoare, se cere să-ţi ungi talentul în felul de toţi ştiut. 

Am mai pomenit despre un critic plastic moldovean, foarte sus cocoţat în branşă, care nu ia cuvântul pe la vernisajele tinerilor artişti, decât în schimbul unor atenţii consistente, însumând sute de euro, la care se adaugă şi un tablou, pe care singur şi-l alege, din creaţia respectivilor.

Un tablou cu valoare de loz în plic anticipat, fiindcă e de presupus că peste ani şi ani va valora o mulţime de parale. Criticul e, din punctul meu de vedere, destul de bătut de soartă, cărând după el un diabet foarte nasol, dar acest lucru nu pare să-l stânjenească în vreun fel.

Am mai pomenit şi de faptul că acest critic, care acuşi adună 70 de primăveri, e şi scriitor de rubrici personale prin gazete de tot felul. Iar accederea în uniunea de breaslă fiind condiţionată de asemenea scrieri, dacă tânărul aspirant la glorii parnasiene pofteşte şi-o cronică numai bună pentru viitorul său luminos, mai iese la interval cu nişte sutare de sunători europeni. Cam ustură la chimir, dar se mai uită cineva la câteva sutare de sunători europeni, când gloria îl aşteaptă, gata să i se agaţe de gât, cu braţele ei de fildeş?

Ei, faptul că am scris în urmă cu câţiva ani despre acest coţcar nu numai că l-a durut la bască, dar i-a purtat şi nişte noroc. Bun prieten cu un fost preşedinte al ţării, acum omul e consilier municipal al PSD-ului, exact într-o poziţie unde se învârt şi se mulg serioase lovele publice.

Îşi face în continuare mişmaşurile, dar le face pe mult mai mulţi sunători europeni. Fiindcă, deh, acum nu mai chemi să-ţi prezinte la vernisaj pe un biet critic plastic, ci pe un ditamai consilierul municipal! Iar când va ajunge PSD la guvernare, atuncea să te ţii.