Cătălin MIHULEAC

M-am deplasat şi eu ca omul, zilele trecute, să-mi mai cumpăr una şi alta din supermacheţel dar, ca în fiecare an la vremea asta, era să mor strivit şi călcat în picioare – e adevărul adevărat, nu o figură de stil –, prins în îmbulzeala de nedescris a cetelor năvălitoare de muşterii.

În magazine, ar trebui să fie montate, zău, semafoare, sau să fie angajaţi agenţi de circulaţie în uniforme şi cu fluierul în gură, ca să mai înmoaie ambuteiajele ce se formează instantaneu, lângă rafturile cu produse. Oamenii răsuflă greu, traficul este blocat, cărucioarele abia se mişcă bară la bară, cu suspensia gemând muribund, de la troienele de cumpărături, cuprinzând tone de udătură şi de crăpelniţă.

Mormane uriaşe de sticle şi de pungi de plastic – reunind whisky-uri, salamuri, vinuri, carne tocată care se visează mititei cu muştar, coniacuri, curcani dezmembraţi, bere şi salbe de cârnaţi - fac plinul neamului nostru românesc, făcându-l mai buhăit, mai alcoolic, ungându-l pe dinăuntru cu colesterol. Cozi lungi, ca de animăluri preistorice, se mişcă lent spre casele de marcaj, unde nişte femei mecanice, cu cuşmă de Moş Crăciun pe cap, mută mărfurile, cu mişcări care par gata-gata să le smulgă braţele din încheieturi. Cumpărătorii au pe faţă o expresie de fericire tâmpă: vin sărbătorile, ceea ce înseamnă un nou prilej de a mânca şi a bea până le vor sta maţele să plesnească. În definitiv, noi, românii, ne-am dorit vreodată mai mult de la viaţă ?

În aceste zile, românii devin clienţii marilor magazine, posedaţi de o febră a exagerărilor alimentare şi alcoolice, care n-are nimic de-a face cu modestia lui Isus. O febră care ar fi scuzabilă, dacă n-am avea, totuşi, de la natură, un singur orificiu prin care mâncarea şi băutura intră şi doar două, prin care ele ies. O febră care îmi provoacă indigestie doar gândindu-mă la ea, o febră care va produce come şi va umple din nou secţiile de urgenţe ale spitalelor.

Un deputat român, de profesie medic, a propus ca beţivanii care ajung la urgenţe să-şi plăteascscă spitalizarea. Firesc ar fi ca şi mâncăii, care nu-şi pot înfrâna maţele, s-o facă.