Cătălin MIHULEAC

Deşi nu-mi face nici o plăcere, sunt nevoit să recunosc că tot ce a fost mai frumos în viaţa mea şi a generaţiei mele s-a petrecut pe timpul regimului socialist. Aşa a vrut păcătosul ăsta de Kronos, zeu al timpului de doi bani, care ne plasează într-o epocă sau alta, fără să ne întrebe în prealabil dacă suntem de acord. Cert este că toţi cei de atunci ne-am petrecut tinereţea încercând să fentăm stupizenia şi rigorile unui regim totalitar şi privind la capitalism aşa cum privim prin ochean la planeta Marte.

Era o puşcărie în care ne străduiam să ne simţim bine. În comunism, pentru a putea supravieţui, firile înzestrate cu o oarecare sensibilitate erau obligate să caute şi să găsească o poezie în tot ceea ce trăiau. Era poetic să-ţi coşi etichete de firme străine pe haine ca să pari şi tu un mic occidental, era poetic să fii student sau tânăr intelectual şi să culegi struguri şi porumb sub privirile critice ale ţăranilor, era poetic să cucereşti fete la plictisitoarele mitinguri despre pace, dezarmare şi progres ale lui Ceauşescu.

Aceasta este „poezia silnică”, de care am mai vorbit şi în alte rânduri. Probabil că undeva, discret, într-un cotlon de-al nostru, toată acea poezie s-a păstrat intactă, cum se păstrează o floare presată între paginile unei cărţi. Dacă te numeşti artist şi reuşeşti să transferi floarea presată în paginile vreunei opere la care lucri, eşti fericit. Dacă nu, reuşeşti cel mult un film documentar - cu mult plastic, silicon şi carton - un fel de autoturism marca „Trabant”, care va pârţâi inestetic pe cărările întortocheate ale artei.

*

E totuşi ceva ce mă doare astăzi, când trec pe lângă eşantioane ale noii generaţii, care poartă cu mândrie tricouri inscripţionate cu „C.C.C.P.” (în traducere, „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”) şi cu barba lui Che Guevara.

Uniunea Sovietică, barba şi şapca lui Che Guevara, chelia lui Lenin... Nimic nu poate fi mai sexy, în viziunea lor.

Sper totuşi, apropo de zeul Kronos, să nu prind ziua când tricourile vor fi imprimate cu „P.C.R.” – iniţialele „Partidului Comunist Român” - şi cu zâmbetele cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu.

Pentru că, inevitabil, acea zi va veni.