Cătălin MIHULEAC

Cu toate că unul dintrecrezurile jocurilor olimpice proclamă că „important nu e să câştigi, ci să participi”, primele cazuri de atleţi amendaţi pentru fapte de corupţie s-au ivit încă din secolul al IV-lea înaintea erei noastre. Se vede cât de grăbită era lipsa eticii în sport: nu avea răbdare nici măcar să aştepte venirea erei noastre.

Despre asta însă „Muzeul Olimpic” din Barcelona păstrează o tăcere absolută. La început, am crezut că e vorba despre un fel de pudoare, dar gândul respectiv mi-a zburat departe, când m-am împiedicat de sectorul din muzeu care îi este dedicat fotbalistului Diego Maradona.

Trecând peste „amănuntul” că argentinianul nu a participat niciodată la vreo ediţie a jocurilor olimpice, el reprezintă tot ce contrazice spiritul lor măreţ: lipsa oricăror scrupule pe terenul de competiţie şi în afara lui, desconsiderarea adversarului, dorinţa de a câştiga meciuri şi trofee prin orice mijloace. Aşa a triumfat Maradona: minţind arbitrii, furând ca pe tarla, băgând în el substanţe interzise, menite să-i dreagă viaţa stricată în afara gazonului.

Aproape tot ce ţine de Maradona este dezgustător, inclusiv prietenia sa cu Fidel Castro, inclusiv legăturile cu mafioţii, inclusiv pasiunea pentru droguri şi alcool. Inclusiv fizicul său care, pentru a fi normalizat, a trebuit să suporte o micşorare a capacităţii cilindrice a stomacului. Cât despre faptul că are trecute în operă nişte goluri şi nişte pase frumoase, asta nu înseamnă mare lucru, atâta timp cât au fost realizate fraudulos. După cum bine se ştie, în câteva rânduri, la controalele antidoping de rutină, butoiaşul în tricou şi jambiere a fost depistat pozitiv; dar de câte ori o fi jucat incorect, fără să fie prins?

Pierre de Coubertin, părintele jocurilor olimpice moderne, visa – după cum amintea regretata doamnă Stela Petecel în prefaţa cărţii sale „Antichitatea greco-romană despre sport” – la un ideal: „formarea omului complet, ale cărui calităţi morale şi intelectuale să se sprijine pe un trup sănătos şi bine dezvoltat”.

Ideal cu care, I’m sorry, butoiaşul Maradona nu are nica în comun. Iar domnii ăia de la „Comitetul Olimpic Internaţional” ar fi trebuit să ştie asta.