Cătălin MIHULEAC

Acum vreo cinci ani, încă mai predam „Textul jurnalistic” la universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Ceea ce mă izbea mai tare decât ar fi făcut-o de pildă un tren „Intercity” era cultura studenţiilor, de cele mai multe ori mai jos de genunchiul broaştei ţestoase. Le vorbeam, bunăoară, juma’ de ceas cu înflăcărare despre Steinbeck, până să îmi dau seama că doar unul din 20 de studioşi auzise de Steinbeck, dar şi ăla credea că numele aparţinea unui regizor de la Hollywood.

Într-un târziu, m-am prins că întreaga responsabilitate revine sistemului de selectare în anul întâi de studii. Trierea la admitere făcându-se nu în urma unor examene care ar fi cerut o pregătire temeinică, ci pe bază de dosar, intrau la facultate doar cei cu note la bac aproape de maxim. Iar aici toţi studenţii loviţi de incultură excelau, numai pentru că familiile lor ştiuseră să fie atenţi cu profesorii. În faţa unora dintre ei - fii şi fiice de mari proxeneţi politici şi economici - cadrele didactice erau în stare să facă tumbe şi alte giumbuşlucuri, mai frumoase ca focile dresate, numai să fie clienţii mulţămiţi.

De aceea, pentru mine n-a fost nici o surpriză depistarea recentă a profilor, prinşi cu examenele de bac în sac. Dacă factorii de investigaţie ar manifesta mai multă străduinţă, ar descoperi batalioane întregi de alţi directori şi de profi de rând, care comit acelaşi soi de negoţ.

Dacă stăpânul e zgârcit, sluga-i hoaţă. Dacă lefurile din învăţământ sunt mici, slujbaşii trebuie cumva să o scoată la capăt. Banul să iasă, nu contează cum.

În discuţie, mai intervine un aspect; minor, probabil. Astfel, eu cred că ori de câte ori unui absolvent pilos de liceu i se măsluieşte viitorul, un altul – fără pile, fără bani de pus profilor în plic - se frânge de durere. Un altul plânge şi suspină pentru că i s-a furat fără ruşine locul meritat în organigrama acestei planete, care se învârte atâta de ciudat.

Eu cred că şi din cauza asta geme ţara noastră de tâmpiţi sus-puşi: fiindcă profii îi obişnuiesc de fragezi pe elevi cu necinstea. De aia avem justiţia pe care o avem, de aia avem presa pe care o avem.