Cătălin MIHULEAC

În general, deţinuţii români prea multă minte nu au, pentru că dacă ar avea, ar trage continuu în piept justiţia, şi n-ar ajunge acolo unde ajung. Ca dovadă că nu-s prea mintoşi, o să exemplific cu Legea nr. 275 din 2006, care le dă dreptul lunar la convorbiri telefonice, efectuate de la telefoanele publice cu cartelă, din incinta pârnăii. În loc să-şi sune avocaţii să-i întrebe de procese şi recursuri, în loc să-şi cheme mamele ca să le consoleze, ori copilaşii să le zică „tati e plecat undeva departe, dar tu să fii cuminte”, ori soţiile singuratice ca să le asigure de dragostea lor neînlănţuibilă... În loc de toate astea, puşcăriaşii îşi consumă minutele respective pe dedicaţii muzicale, pe care şi le fac unul altuia, la diferite emisiuni de radio şi tembeliziune. Îmi închipui cum sună dedicaţiile:

- De la Vali – condamnat la şapte ani pentru viol cu perversiuni – pentru Gelu – 25 de ani pentru omor deosebit de grav – o dedicaţie foarte, foarte specială: „Sunt un bărbat, cel mai luxos”, în interpretarea lu’ Adi Minune!

Pe vremea lu’ Ceşcuţă, familiei i se spunea „celula de bază a societăţii”. Azi, pentru deţinuţi, celula a devenit familia de bază a societăţii lor. Prin urmare, coabitarea penitenciară de care au parte îmbracă deseori haina muzicală. Mai corect spus „haina submuzicală”, fiindcă îşi dedică între ei manele, că doar n-or să-şi dedice cvartete de coarde şi solouri de oboi. Îşi dedică muzica unor compozitori precum Guţă şi Salam, că doar n-or să-şi dedice Brahms şi Haendel.

N-am fost prea atent până acum cu fenomenul acesta, dar voi fi de-acum încolo, fiindcă devine interesant. Sunt curios şi eu ce-şi vor dedica între ei primarii şi parlamentarii care vor intra la răcoare. Oare Solomon îi va dedica o samba colegului Mazăre, aluzie la carnavalurile cu participarea extraordinară a acestuia? Oare Mazăre, orgolios, ca să nu rămână dator, va replica zeflemitor cu imnul „Te-a făcut mă-ta oltean”? Ce cântecele le va dedica primarul din Arad primarilor din Baia Mare şi Râmnicu Vâlcea? Dar Nichita ce-o să-i dedice colegului de partid, poate şi de celulă, Voicu? „Love me tender”? „How deep is your love”?

Dar Vântu, acest mare vânt al istoriei de după revoluţie, ce dedicaţii va primi de la ceilalţi locatari ai puşcăriei? „Aseară Vântu’ bătea, Geoană-n braţe îl strângea”?