Cătălin MIHULEAC

Toate domeniile vieţii sociale îşi au ajunşii lor. Ajuns e fotbalistul, care până mai ieri bătea mingea prin curtea unei fundături de provincie, de unde s-a trezit transferat la o grupare din buricul ţării. Ajuns e junele ţiutor, până mai ieri, de seminarii la o facultate particulară, fiind promovat instantaneu ministru, pe linie de familie şi de partid. Ajuns e şi flăcăul făcător de emisiuni la un post nenorocit de radio, de unde o conjunctură favorabilă l-a propulsat în prima linie a unui post TV central.

Indiferent de sectorul din care provine, imediat ce lovitura e dată, comportamentul ajunsului se schimbă, noua lui ştachetă socială arătându-i franc cerinţele. De-acum încolo, altele sunt pretenţiile. Totul trebuie schimbat din temelii. Ajunsul nu se mai poate stropi cu acelaşi parfum, nu-şi mai poate acoperi goliciunea cu aceleaşi costume, nu se mai poate lăsa transportat în aceeaşi marcă de maşină, nu mai poate privi ora la acelaşi soi de ceas, nu se mai poate aduna în acelaşi spaţiu locativ, nu-şi mai poate petrece vacanţele în aceeaşi Vamă Veche.

E timpul, aşadar, pentru marile schimbări; e timpul pentru Gucci, pentru Versace, pentru Cellini, pentru perversiunile auto de colecţie, pentru piscinele viloanţelor, pentru sejururile în Caraibe. O lume întreagă e cu ochii pe el. Nu se cade s-o dezamăgească; nu se cade să se dezamăgească. Însuşi aerul ce i se preumblă prin plămâni e de o marcă superioară.

Dar, în plus faţă de cele de mai sus, parvenitul are obiceiul de a-şi schimba şi altceva esenţial în viaţă: nevasta. De îndată ce a făcut marele pas spre succes, nu se mai poate afişa cu aceeaşi consoartă. Are nevoie de un model nou, adecvat noii sale situaţii: un model de ultimă oră, cu îmbunătăţiri.

Nevasta veche – jumătatea care i-a fost alături la începuturi, într-o viaţă închinată frustrării - trebuie dată la casare. Ca o consolare, n-are decât să-şi păstreze copiii rezultaţi din căsătorie.

Cert e că ea trebuie schimbată fără lacrimi, fără poetisme de doi lei, cu una mai performantă. Economia de piaţă i-o cere. Doar de aceea s-a inventat programul rabla.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Soarta consoartelor de parveniţi.

Comentarii