Google
PRISMA GLASS - Prelucrarea Sticlei
PRISMA GLASS - Prelucrarea Sticlei
PRISMA GLASS - Prelucrarea Sticlei
 
marţi, 18 nov 2008 - Anul XIII, nr. 272 (3953)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,7612 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,256 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

Te-am zărit printre morminte

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
Două sunt căile de accedere a răposaţilor în cartea-dicţionar a Cimitirului „Eternitatea”, despre care am scris în tableta precedentă: prima condiţie – să fi fost o personalitate recunoscută în epocă şi-n posteritate – dar merge şi dac-ai avut parte de un monument, bust, statuie, basorelief, piatră tombală cu  anume valoare artistică. În cele mai multe cazuri, se întrunesc amândouă criteriile, dar sunt şi situaţii în care numele decedaţilor nu spun mai nimic, construcţia funerară trebuind să preia sarcina legitimării lor ca locatari într-o altă lume ieşeană în care, cum spunea I. Kalustian, „doarme o istorie compactă a spiritului şi evoluţiei moderne româneşti”.

Aşa că, rătăcind printre mormintele conştiincios inventariate de Olga Rusu, afli şi eroi ai războaielor mondiale, şi funcţionari CFR, şi (foşti) mari proprietari, şi ofiţeri mărunţi, şi actori de renume, şi neveste de rând, şi mari oameni de stat, şi unionişti, şi anti-unionişti, comunişti şi anticomunişti – destine împlinite, destine ratate ale unor trecători prin astă lume în care au izbutit să lase urma notabilă a vreunei înfăptuiri, ori barem, la mormânt, o mărturie în piatră cu valoare artistică de sine stătătoare. Cea mai frumoasă statuie din cimitir, realizată de Federico Gaetano Villa în marmură albă de Cararra (1891) îl înfăşează pe M. A. Gerian. Nu ştiu cine a fost acest Gerian. Statuia, rămâne. Ar face figură frumoasă în  oricare din muzeele de artă ale lumii – cum şi alte lucrări în piatră, marmură, lemn, bronz, realizate în ţară sau aduse de peste hotare şi instalate la „Eternitatea”, le-ar onora cu prisosinţă. Scrupulozitatea autoarei a îndemnat-o să încerce a oferi şi imagini ale lucrărilor… şterpelite de-a lungul anilor (în special, nu ştiu de ce, după 1995).

Vedem, în carte, bustul lui V.I. Bejan. Îl vedem şi… nu e. După cum nu mai există nici bustul peisagistului Carmazin-Cacovschi (fostul arhitect şef al unor mari oraşe: Harkov, Odesa, Ialta, Constanţa, Craiova, Iaşi).

Nu-s singurele lipsă la apel.  „Circuitul bronzului în natură” a determinat, probabil, metamorfozarea unor chipuri… în altele. Cine ştie care bust mai recent turnat nu tăinuieşte, în memoria moleculei de bronz, trăsături din figura predecesorului, aflat cândva pe alt soclu! Fiindcă la „Eternitatea”, cimitir mult schimbat în bine datorită grijii şi eforturilor Primăriei, încă… se fură. Până şi de la modestul mormânt al părinţilor mei a fost decupată, cu dalta şi barosul (nu aude nimeni?) o piesă ornamentală, care, probabil, va fi ajuns în alt cimitir ieşean.

Nu voi uita niciodată scena la care am fost martor când însoţeam un grup de scriitori basarabeni (Valeriu Matei, Arcadie Suceveanu, Nina Josu,  pentru prima oară în vizită la Iaşi – cred că era în vara lui 1989). După ce au aprins lumânări la mormântul lui Ion Creangă, au vrut s-o facă şi la cavoul lui Kogălniceanu. Coborâm treptele. Oroare! Zidurile criptelor şi plăcile de marmură sunt proaspăt sparte. Sicriul, pare-se, de plumb,  al soţiei lui Kogălniceanu este tras afară din criptă, găurit, scotocit. Şuviţe de păr albicios, stofe putrezite, oase gălbui… La plecare, pe treptele înguste, ne încrucişăm cu un echipaj al Miliţiei, venit să caute amprente. Le-au găsit, cu siguranţă, pe ale noastre. Făptaşii n-au fost prinşi nici până azi.

Fie ca această carte dedicată „Eternităţii” ieşene să atragă mai hotărât atenţia asupra grijii pentru păstrarea memoriei celor ce nu mai sunt şi să demonstreze încă odată – dacă mai era nevoie – legitimitatea spuselor lui Asachi: „un popor fără morminte moare şi nu poate avea dreptul la dăinuire şi istorie”.

Dacă n-ar fi coperta de tot provincială, aş spune că ne aflăm în faţa unei monografii-model, impecabilă din toate punctele de vedere.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Te-am zărit printre morminte.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 7 voturi
Te-am zărit printre morminte5.057

Iulius Mall Suceava
Denis
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Optik Tataru - Servicii Optica Medicala Suceava
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei