Google
Arcadia CMB
Arcadia CMB
Arcadia CMB
 
sâmbătă, 26 iul 2008 - Anul XIII, nr. 174 (3855)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6559 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9517 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

Pentru - contra

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Chiar să vezi şi să nu crezi! Citesc sumedenie de amintiri, jurnale intime, interviuri: n-ar lipsi din vreunul barem sugestia, dacă nu chiar declaraţia explicită că, în răposata orânduire, „intimatul” a avut amare suferinţe personale, dar şi luări de poziţie anti-sistem. Mai ales literaţii cad adesea în penibil, autozugrăvindu-se ca luptători de la pazuşopt, uitând (sau neştiind) că una dintre cele patru vinovăţii descrise de Jaspers este culpa politică: „fiecare om este co-responsabil pentru modul în care este guvernat”.    Alături de culpa criminală, culpa morală şi culpa metafizică, cea politică rezidă în acceptarea de ansamblu, decelabilă şi-n gesturile mărunte, care, prin repetare cotidiană, ajung să intre în rutina justificării „ordinul este ordin”. N-am fost, din păcate, o ţară de dizidenţi. Fiecare, în forul său interior, va fi trăit o anume tensiune a revoltei, dar câţi sunt cei ce au avut curajul ieşirii în agora?

Dacă te iei după ce se publică acum, ai zice că şiroia curajul opiniei, că nu fitile, ci bombe ascundea fiece vers! De-a dreptul mincinoase sunt necroloagele. Nu le-am acordat prea mare atenţie, fiindcă, nu-i aşa, despre morţi, numai de bine. Ia să le luăm la bani mărunţi. Despre prozatorul S.B., Dumnezeu să-l ierte, aflăm că, în vremea lui Ceauşescu, a fost arestat. Şi chiar a fost (eram de faţă): fiindcă a refuzat să cureţe cartofi, la cazarmă, a-ncasat pedeapsa unei nopţi de arest şi a dormit pe carâmbul cizmelor, la arestul unităţii, alături de alt „dizident” ce nu-şi lustruise ca lumea puşca. Criticul Z.S. ne apare, în oglinda cernită a unui necrolog, ca „rezistent” căruia i se interzisese semnătura. Lui, eternul subiect al ironiilor noastre, tocmai pentru că-i aflai semnătura în orice publicaţie deschideai, de la Oradea la Zimnicea!

Într-un interviu publicat recent, un coleg de generaţie menţionează (cu tâlc!) că sus-semnatul a luat cuvântul, la o întâlnire cu Ceauşescu, alături de Eugen Barbu. Simpla alăturare a numelor sugerează o identitate a intervenţiilor. Noroc că, între timp, s-au publicat stenogramele, de unde se poate vedea (n-am făcut niciodată caz!) că, atunci (eram foarte tânăr şi mai credeam că „sus”nu se ştie ce se întâmplă, de fapt, în câmpul literelor, pe undeva existând o asemănare cu împuşcaţii lui Stalin, ce mureau strigând „trăiască Stalin!”) am cerut dreptul literaturii la adevăr şi am condamnat, limpede şi explicit, cenzura. Confratele, şi el de faţă, a tăcut mâlc. Acum, încearcă să-şi valorifice tăcerea, trecând-o în contul aşa numitei „rezistenţe pasive”. O doamnă, onorabilă altfel, m-a asigurat că „a fost şi ea la revoluţie”. Şi a fost: după patru zile, cu fiică-sa de mână, a cutezat un tur timid prin Bucureştiul însângerat. Ca-n „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”!

Nu ştiu – de fapt, ar trebui să scriu că ştiu – ce-i cu această competiţie încrâncenată către asumarea unor merite iluzorii. Se-ncearcă, poate, absolvirea de culpa generală  (tot Jaspers: nemţii, care l-au ales prin vot pe Hitler, „se considerau mai degrabă victime care ar trebui răsplătite după cumplitele suferinţe îndurate, nu învinovăţite”), dar şi ieşirea dintr-un pentru (în lichidare) şi-un contra (în ascensiune) care, de fapt, caracteriza conduita generală (cu excepţiile de rigoare, şi într-un sens, şi-n celălalt), pentru încadrarea profitabilă între atitudinile contestatare. Cei de vârsta mea cunosc personajele, ştiu să citească printre rânduri, decelează eschivele, amneziile voite, salturile peste momente azi condamnabile, întru construirea unor biografii contrafăcute. E penibil. Mai cinstit ar fi să exclamăm „ăştia am fost” (sub vremi) şi „ăştia suntem” (în libertate). Seneca spunea: „caracteristica vinovaţilor este neliniştea”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pentru - contra.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.33/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.3 din 24 voturi
Pentru - contra4.3524

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   Naprlitii trimis de
(26 iul 2008, 13:12:14
Sub initialele numelor se gasesc n realitate cei mai multi sustinatori ai lustratiei. Naprlitii (ne-prlitii) se declara viteji. n fond, sunt jigodii ordinare. Pacat ca-i rabda pamntul romnesc!
2.   Solutia nu e Omerta, ci Terapia prin marturisiri trimis de
(27 iul 2008, 12:53:21
Spuneti : "Cei de vrsta mea cunosc personajele, stiu sa citeasca printre rnduri, deceleaza eschivele, amneziile voite, salturile peste momente azi condamnabile, ntru construirea unor biografii contrafacute."

Mi se pare ca problema nu este vanatoarea de vrajitoare. Dar nu se poate neglija efectul purificator al marturiilor, al confesiunilor (caci pana si rezistenta prin cultura si exilul interior a fost un dig in calea totalitarismului). Societatea noastra are multa nevoie de terapie prin marturisire (pentru ca sub orice dictatura TOTI sunt victime, chiar si cei ce se cred tatuci, avand in fond o dezvoltare deliranta ideologizanta a personalitatii). Iar primejdiile repetarii tragediei apar numai atunci cand se legitimeaza din nou TACEREA, OMERTA.

De aceea, spun: E bine ca apar jurnale, memorii, chiar daca unele par ipocrite. Cei ce au indurat dictatura se vindeca, iar cei ce citesc au sansa de a invata cum sa se fereasca de Rau.

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei