Google
 
sâmbătă, 27 oct 2007 - Anul XII, nr. 253 (3628)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,7786 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,2746 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Iulius Mall Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

La tribunalul istoriei

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
"

Legitimitatea sintagmei „comunismul românesc” n-o pune la îndoială nimeni. De altfel, se bucură de notorietate internaţională, câtă vreme se discută fără urmă de ezitare despre comunismul polonez, albanez, sovietic, cubanez ş.a.m.d..

Probabil, ţine şi de o anume comoditate a exprimării: la urma urmei, cum altfel să-i spui unei perioade ce s-a impus, justificat şi menţinut, tocmai prin însuşirea şi utilizarea în exces a etichetei „comunism”? Ionescu ori Popescu pot, dacă vor, să-şi auto-atribuie numele de Napoleon, Gandhi, Homer ori Maradona; noua identitate devine efectivă doar după ce o impune o hotărâre judecătorească. Altfel, e-o joacă de-a „ştii cine-s eu?”.

Printre locatarii spitalului Socola s-au numărat sumedenie de Napoleoni sau Antoneşti, ba chiar a vieţuit în perimetru fostului seminar al lui Creangă, şi un Harap Alb... Nici un tribunal al istoriei n-a luat seama la amănuntul că, înainte de a fi condamnat, inculpatul se cuvine identificat şi legitimat. Validarea legitimării, şi în cazul comunismului, n-o poate face decât recursul la definiţie. Indiferent de sursă, fie ea academică, fie o construcţie strict politică, definiţia comunismului, pusă faţă în faţă cu realităţile româneşti ale sfârşitului de veac XX, provoacă stupoare: nimic nu se leagă, nimic nu se potriveşte. Atunci, care comunism? Cum bine (şi degeaba!) se ştie, comunismul face parte dintre marile utopii ce au iluzionat omenirea – iar utopia există şi, eventual, rodeşte, doar în raftul bibliotecii. A o transforma într-o realitate, condamnabilă sau nu, e-un abuz ce sfidează, înainte de orice, logica elementară. Pretutindeni în lume, invocarea comunismului şi arborarea lui pe drapel n-a fost până la urmă altceva decât o manevră menită să camufleze dictaturi de clan. Aşa s-a încuibat stalinismul, maoismul, titoismul, castrismul, kim-ir-senismul şi, la noi, dejismul şi ceauşismul. Principiul de bază al doctrinei comuniste, „fiecăruia după necesităţi”, urmând a se aplica, probabil, în rai, unde oricum necesităţile... dispar. Dar întreaga definiţie, înserată în orice dicţionare, se bate cap în cap cu realităţile botezate „comuniste”. Vom recurge la prestaţia celei mai autorizate personalităţi în domeniul cercetării fenomenului, dl Vladimir Tismăneanu, care defineşte atât capitalismul, cât şi comunismul, în „Micul Dicţionar Politic pentru Tineret”, apărut în 1981 la Editura Politică. Reputatul specialist pare a-şi fi modificat radical opiniile, câtă vreme în 1981 prohodea capitalismul („Orânduirea capitalistă şi-a încheiat misiunea istorică” – pag. 63), dar, aşa cum ştiinţa o cere, definiţiile rămân definiţii. În afara fanteziei cu „fiecăruia după necesităţi”, sunt stabilite alte câteva trăsături definitorii, în afara cărora comunismul... nu mai era comunism. Astfel, este obligatoriu „nivelul înalt al forţelor de producţie, obţinut pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, o foarte înaltă productivitate a muncii...” Tronc! Aşa ceva în România ceauşistă? Ar fi trebuit să fi dispărut clasele sociale (într-o ţară cu ţărănime majoritară!), să se anuleze diferenţa dintre sat şi oraş (!), dintre munca fizică şi cea intelectuală (!) etc. etc. Dacă subscriem tezei potrivit căreia „în socialism se înfăptuiesc unele dintre fundamentele principale ale fazei superioare (comunismul. n.n.)”, atunci, rezultă că, respectând realităţile vremii, s-ar putea vorbi cel mult de un socialism românesc, şi acela „in nuce”, nicidecum de comunismul căruia i s-a menit, la naştere, să rămână veşnic dincolo de zare. Nu se încumetă, însă, nimeni să condamne... socialismul, fiindcă ar indispune o mare parte a eşichierului politic european. Formula „comunismul românesc” vădeşte, poate, o comoditate de exprimare, dar mai ales una de gândire – dincolo de toate, şi o intenţie ascunsă: aceea de a preschimba fantoma unei teorii utopice într-o făptură reală, înzestrată cu Kalaşnikov: păziţi-vă! Când, de fapt, paza bună (ce nu ne-a putut feri de ceauşism!) s-ar cuveni direcţionată către adevărata ţintă: instaurarea dictaturilor, sleirea democraţiei.

"
În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului La tribunalul istoriei.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 2 voturi
La tribunalul istoriei5.052

Shopping City Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Craciun in Bucovina 2019
Optik Tataru Suceava Centru Nicolae Balcescu 8 Tel 0730880866
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei