Despre Patrocle...

Când vine vorba despre animale, pot să spun că acestea, de prea multe ori, sunt tratate cu indiferenţă sau sunt exploatate, ca spre sfârşitul vieţii să fie abandonate. Am fost săptămâna trecută la un adăpost pentru animale care se ocupă de cele mai dificile cazuri, căţei călcaţi de maşină, dulăi de la stână înfometaţi pentru că sunt prea bătrâni ca să-şi mai facă treaba sau pur şi simplu din neglijenţă sunt uitaţi în lanţ în gospodăriile oamenilor bătrâni. Nu avem foloase materiale de pe urma acestor animale, dar este păcat să ne batem joc de o fiinţă necuvântătoare. El nu se poate plânge, nu poate să ceară mâncare şi apă, nu poate să strige după ajutor atunci când suferă. În asemenea condiţii au apărut aceşti oameni de la Măriţei care se luptă pentru drepturile animalelor. Am aflat că adăpostul nu este ajutat de către statul român în nici un fel, dar oamenii responsabili de acolo nu s-au lăsat. Au căutat ajutor în străinătate şi au obţinut sprijinul unor organizaţii din Berlin. De acolo sunt aduse cuşti, alimente, bani pentru sterilizări şi vaccinuri. De asemenea, căţeii sunt adoptaţi de către oameni cu suflet mare din Germania.

Fiindcă tocmai s-a încheiat Săptămâna Naţională a Voluntariatului, putem să ne lăudăm şi noi că am contribuit la bunăstarea acestor animăluţe. Atât elevii Şcolii Gimnaziale Stroieşti, cât şi cadrele didactice au strâns bani, saci cu mâncare, conserve, pături, jucării şi castroane de tablă şi au vizitat adăpostul, neştiind la ce să se aştepte. Am întâlnit oameni extraordinari, dedicaţi muncii de voluntariat, care iubesc nespus animalele, un îngrijitor, un medic veterinar şi un responsabil al adăpostului, o mână de oameni care se luptă pentru drepturile acestor fiinţe neputincioase. Deşi sunt 170 de căţei, ni s-a prezentat fiecare caz, din care Ciobăniţa, Bonny, Oscar, Rena, Amy, George, Cooper, Corgy, Wuschel, Funny, şi lista poate continua, au scăpat din ghearele morţii, au supravieţuit unei societăţi indiferente, prea grăbite ca să se mai sensibilizeze în faţa inocenţei.

Elevii s-au jucat, au legat prietenii, au plâns când au aflat cât de rău pot fi tratate animalele şi au promis că se vor întoarce. Şi cred cu tărie că iubirea pură poate fi citită doar pe faţa copiilor şi a căţeilor.

Prof. Maria Holotă