Spectacol. Revelaţie. Mulţumiri

Numai cu voia şi binecuvântarea lui Dumnezeu a fost ca oameni buni, la un loc, să alcătuiască sărbătoarea pentru luminata TRADIȚIE CREȘTINĂ a pământului nostru bucovinean. Și a fost să fie într-o joi – luminată, a 80-a dintru cele ale mele, în preajma unor însemnate sărbători ale credinţei noastre, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Duminica lui Toma – ziua a 8-a când el, Toma, a primit revelaţia Învierii lui Hristos Domnul.

Atunci, acel spectacol a însemnat pentru mine o asemănare cu mai puţina credinţă a lui Toma, căci şi eu a trebuit să văd, să aud şi să cred vrednicia celor pe care i-a chemat Dumnezeu în seara aceea - cei cu sufletele deschise şi cu har. Minunat de credinţa lor, mi-am spus şi eu, ca şi puţin-credinciosul Toma, ”Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Am fost copleşit de emoţii, de prea mare răsplată pentru mine, un singur om, adunate într-o clipă. Neaşteptată. Dar, cu voia Lui, din cât am primit din moştenirile marii TRADIȚII ale sufletului nostru, m-am străduit să întorc şi să transmit copiilor noştri încă doi-trei talanţi.

Ca pământean, însemnând eu o fărâmă din marea slujire a tradiţiei, doresc să aduc cuviincioase mulţumiri conducătorilor noştri luminaţi şi binecuvântaţi cu har şi credinţă, interpreţilor bine-lucrători care au construit acel ceremonial de aleasă moştenire.

Doresc să împart cu MAREA TRADIȚIE acea clipă cerească, să primesc cât se cuvine din preţuirea manifestată cu dragoste şi recunoştinţă în acel spectacol din 20 aprilie 2017, de la Casa de Cultură din Suceava. A fost pentru mine revelaţia mult încercatului chemat.

Cu înaltă cinstire şi consideraţie, îmi plec fruntea şi sufletul Înaltpreasfinţitului părinte PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, doamnei prefect a judeţului Suceava, MIRELA Adomnicăi, domnului preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, COSTICĂ Macaleţi, d-lui primar al municipiului Suceava, IOAN Lungu, îi îmbrăţişez pe colegii specialişti şi interpreţii care au înălţat sufletele şi inimile spectatorilor  cu arta lor originală: MARGARETA Clipa, COSTINEL Leonte, CONSTANTIN Mândrişteanu, şi LEONARD Zamă – foştii mei colegi din generaţia de aur a Ansamblului “Ciprian Porumbescu”, ALEXANDRA şi DANA Dăncilă – din generaţia nouă a Ansamblului bucovinean – următorilor scenei româneşti de folclor ANGELICA Flutur, VIORICA Macovei, ANCUȚA Corlăţan, ALEXANDRU Brădăţan, ANDRA Matei, SIMONA Mataci şi LĂCRĂMIOARA Reuţ. Le mulţumesc organizatorilor şi susţinătorilor acestui spectacol, sponsorilor amintiţi de presa locală, realizatoarei MIHAELA Bârsan, cu vrednicia şi sufletul său credincios valorilor bucovinene, colegilor ei de la studioul de televiziune „Intermedia” din Suceava, lui CIPRIAN Cuzic, care a procesat cu suflet albumul pe care spectatorii l-au primit. Mulţumiri veşnicului şi originalului solist ANTON Achiţei, botoşăneanul.

Ca şi publicul entuziast, apreciez şi eu arta şi efortul solistului NICOLAE Furdui Iancu şi ale formaţiei instrumentale “Crai Nou” de a ajunge din Transilvania noastră la Suceava, aportul lor la realizarea spiritului şi calităţii spectacolului, al Orchestrei “Rapsozii Botoşanilor”, cu decanul său IOAN Cobâlă, şi al mai tânărului dirijor CIPRIAN Potoroacă, care a susţinut cu profesionalism şi spirit tot repertoriul spectacolului, avându-i ca solişti pe ELENA Mândrescu, LAURA Ștefănescu – Potoroacă şi DAN Doboş. A fost o reîntâlnire de spirit a culturii tradiţionale româneşti, o regăsire în scenă a spiritului nostru, Bucovina şi Botoşanii dintotdeauna megieşi.

Am simţit şi eu o mulţumire inedită adresată indirect de foştii interpreţi ai Ansamblului “Balada Bucovinei”  Ionuţ şi Laura Anuşca, mulţumire manifestată printr-o folositoare şi sentimentală sponsorizare a evenimentului, pentru care le mulţumesc.

Dar, nu cu ultimele cuvinte, ci cu suflet şi credinţă, le mulţumesc părinţilor grupului de copii “Balada Bucovinei” şi Oanei noastre care a fost peste tot. De asemenea, calde mulţumiri ziarului Monitorul, cel care ne-a purtat gândurile în lume, frumos, ca întotdeauna.

Cu toată obişnuinţa de-o viaţă de a mă însoţi cu publicul, la acel spectacol, El, publicul, a fost în sufletul interpreţilor şi al organizatorilor, în scenă, lângă scenă, în sufletul sucevenilor, în tot sufletul românesc.

Am fost ca niciodată împăcat. Într-o clipă universală.

Cu emoţii unice, m-au onorat toate acele momente şi....mă motivează.

Cum puteam eu să nu simt, să nu trăiesc cu sufletul această clipă, când m-am născut şi m-am înălţat din acelaşi suflet...

George Sîrbu